N-am comentat (aproape) niciodata subiecte ce tin de politica si am mai spus de ce – mi se pare inutil. “Politica” e doar o ‘inventie’ setata in mintea umana, de cand sefii de trib au ‘inventat’ modalitati diverse de a se face placuti in ochii multimilor. Preluate apoi de imparati, regi, ministri, presedinti si grupurile lor de oameni organizati in a discuta si lua masuri care sa incurce lucrurile pe planeta.
Nu sunt ei de vina…mintea umana e atat de usor de manipulat incat a fost simplu pentru stapanii din umbra sa programeze totul de la inceput– inclusiv aceasta relatie ‘conducatori’ – ‘condusi’ – totul pentru ca energia oamenilor sa mearga in taramurile unde ea este consumata pentru supravietuirea altor fiinte…dar stiu ca astea sunt SF-uri pt multi asa ca ma opresc :))Ce e politica ? Lupta intre ‘partide’ aparent cu interese opuse. Si e posibil ca membrii lor (chiar si la nivele inalte) sa aiba impresia ca se ‘razboiesc’ pe platforme program, idei, concepte de implementat, moduri de actiune diferite – care, bineinteles, ar produce rezultate diferite pentru populatie. Dar la cel mai inalt nivel, al puterii ‘politice’ absolute (dincolo chiar de ‘presedintii de partid’, de ministri, conducatori de tara etc) partidele sunt de fapt cele doua aripi ale aceleiasi pasari. Ti se pare ca poti alege sa votezi cu una sau alta din optiuni, dar indiferent de rezultatul votului, planul de actiune pentru acea tara este identic, si in nici un caz nu depinde de ceea ce vor populatia sau politicienii locali.
Din acest punct de vedere orgoliul si auto-importanta celor din urma sunt amuzante si tin de naivitatea fiintei umane a carei minte este atat de usor de condus…Insa nimeni nu trebuie condamnat…ne putem amuza putin in exterior, insa in interior cunoastem adevarul ca totul se intampla in univers conform unor ‘programe’ dincolo de intelegerea mintii noastre. In acel moment, orice judecata dispare…
David Hawkins (autorul ‘Scalei Constiintei’) spunea : “Cea mai buna atitudine pe care o putem avea fata de societate este una plina de bunavointa si compasiune. Psihicul unei persoane obisnuite este coplesit de o serie intreaga de straturi de sisteme de credinte programate, de care persoana respectiva nici macar nu este constienta. Din cauza naivitatii si a credintei in principiul cauzalitatii, presupusele cauze si solutiile lor sunt cautate ‘in exterior’. Cu ajutorul maturitatii si intelepciunii spirituale, cautarea devine orientata catre interior, unde sunt descoperite, in final, sursa si rezolvarea.”
Atata vreme cat oamenii vor crede despre ei insisi ca sunt doar fiinte umane definiti in principal de corp, iar cand acesta dispare gata, totul s-a incheiat…nu vor ajunge niciodata sa iasa din sfera rolurilor impuse de programarea sociala, din care unele pot fi seducatoare. Senator, ministru, presedinte…poti ajunge sa crezi ca esti un mic Dumnezeu la locul unde te afli…fara sa realizezi niciodata ca din pacate esti pe o cale infundata…insa, dupa cum spuneam, judecata nu isi are rostul.
Revenind putin in sfera exterioara (desi e oarecum iluzorie, insa multi cauta aici rezolvarea). Ca sa poti schimba ceva, oricat de putin, probabil ca ar trebui ca poporul acesta sa faca ceva ce nu a facut (cred) niciodata in istoria sa - sa puna ‘presiune publica’ asupra celor ce conduc (in politica, justitie, economie, administratie etc). Si asta pentru a nu mai exista frustrari ca sunt agresiuni, coruptie, crime pe sosele sau oriunde ar fi, inselatorii cu acte, deturnare de fonduri publice, chestii ce tin de tradarea intereselor nationale etc etc etc ramase ‘nepedepsite’. Din pacate e binecunoscuta expresia ‘mamaliga romaneasca nu explodeaza niciodata’ – nici macar in decembrie ’89 n-am fost in stare sa facem o revolutie singuri, daca nu erau ‘agenturile straine’ care sa ‘atate focul’ mare lucru nu s-ar fi realizat, probabil. Acum nici atat – desi situatia devine tot mai grea, la marsurile de protest sau greve vin mai putini ca la un meci sau concert (iar cei care vin striga anemic sau joaca Pinguinul :)). Motivatia e simpla : romanul se descurca, oricat de greu i-ar fi. Oricat de multe taxe i-ai impune, restrictii, piedici etc, omul gaseste o cale de a iesi temporar din incurcatura…si atunci, la ce bun sa mai protesteze. Mai ales ca nici alternative politice nu exista – oricine ar veni, nu se pune problema ca dintr-o data vor face ceva bun pentru populatie…iar romanul stie asta si prefera sa nu piarda timpul…
Nu prea vad cum situatia s-ar putea schimba in bine ‘de la sine’ in urmatorii ani. Poate doar daca vom fi nevoiti sa luam unele masuri benefice ‘de nevoie’, obligati, cu forta…sau daca procentul celor care s-au trezit va fi atat de mare (si de puternic, ca si resurse de ‘lupta’) incat sa cucereasca pozitiile ocupate de elitele economice si politice inconstiente. Oricum ar fi, confruntari pe fata intre gruparea celor ce se agata de trecut si cei ce vor schimbarea e inevitabila (si recentele miscari gen ‘Occupy’ sunt doar un mic inceput) – si afirm asta de vreo 4 ani, de cand am inceput ‘Lumea Reala’. Eu spun ca pana in 2015…dar cine stie…oricum nu depinde de noi decat intr-o mica masura, sunt forte mult mai puternice in univers, nu suntem de capul nostru. Desi e amuzant sa constati cum oamenilor li pare normal sa studiezi un musuroi de furnici dar nu pot concepe ca insusi planeta noastra ar putea fi un astfel de musuroi :)
(Marius Stan)
P.S. Apropo de miscarile 'Occupy' si cei ce ne observa musuroiul - iata aici ceva foarte bun. Cateva din ele pot fi reale, altele mai mult rodul imaginatiei...insa e clar ca ceva se intampla acolo sus :))
