Probabil cea mai dificila incercare a unei fiinte umane ce paseste constient ‘pe cale’ o reprezinta dez-identificarea cu gandirea. Nu ‘a opri gandirea’ (ceea ce este imposibil) ci a o lasa sa se petreaca fara a o lua in considerare ca ‘factor primar’ ce ne conduce viata.
De unde dificultatea ? Poate pentru ca avem tendinta de a considera ca exista ‘cineva’ care gandeste ceea ce ne trece prin cap. Un ‘eu’ - fie el inferior, Ego sau superior, Sine. Meditatia insa spulbera aceasta iluzie.Nu exista nici un ‘eu’. Mintea e a nimanui – dar in acelasi timp si a tuturor. Iar acest lucru poate fi ‘innebunitor’ pentru mintea insasi – asa ca un ‘eu’, oricum ar fi el, trebuie inventat (de catre minte, evident) pentru ca tot mintea sa-si regaseasca echilibru – si ratiunea de a exista.
Am scris o multime de articole despre aceste ‘eu’-ri (incepand cu cele de acum mai bine de 5 ani, despre Ego si Sinele Real). Ele nu sunt ‘gresite’, nu inseamna ca ceea ce am scris e ‘neadevarat’ :)) (bine, absolut vorbind, nimic nu e ‘adevarat’, dar sa lasam momentan acest nivel :)). Te poti folosi de astfel de concepte relative pentru a trai in societate, pentru a te intelege cu ceilalti. Dar e doar o conventie implantata genetic (aceea de ‘individualitate’, de ‘fiinta separata’). E aproape imposibil sa scapi de ea (si nici macar nu e indicat, ea avand acest scop practic concret de a putea trai in lumea fizica).
Daca stau sa ma ‘gandesc’ bine :)) aproape toate articolele scrise de mine sunt scrise de un ‘eu’ – si, in acelasi timp, de ‘nicaieri’. De cele mai multe ori nu ma ‘gandesc’ la ceea ce vreau sa scriu – nici macar ideea pe care vreau sa o exprim nu ii e clara mintii. De nenumarate ori ma asez sa ‘compun’ despre un subiect dorind sa respect anumiti pasi (indeosebi cand scriu pentru Empower) si ma trezesc dupa o vreme, la final, ca de fapt am scris ‘de nicaieri’ despre cu totul altceva – dar oarecum legat de subiect. Gandurile pe care le asez pe hartie curg fara a le ‘gandi’. Si aceasta este experienta ‘de scris’ a extrem de multor persoane. Nimeni nu gandeste ceea ce apare pe hartie – frazele se aseaza fara efort. Nimeni nu face nimic dar totul este facut in mod perfect.
Vin aceste ganduri chiar de ‘nicaieri’, din vid ? Posibil – sau poate din imensa masa de ‘ganduri’ care circula in spatiul eteric, umpland vasele tuturor – creierele – programandu-le pentru ceea ce este specific societatii si culturii in care fiecare isi duce traiul. Si cand te gandesti cat de multe lupte s-au dus intre ‚grupari’ cu programe contradictorii – crestini vs musulmani, albi vs negri…conflict potential (tacut) exista oriunde sunt deosebiri, de orice natura…
Nu exista nici un ‘eu’ care sa gandeasca, un centru individual al gandirii. Insasi ideea de ‘eu’ e doar atat, o idee. Tot ce se intampla este impersonal – doar identificarea cu ceea ce se intampla polarizeaza energia catre ‘tine’. Fara identificare, totul este doar curgere. Dar cineva (un ‘centru’) observa – iar daca reuseste sa observe tot timpul fara identificare…e deja pe calea spre intelepciune.
Inseamna oare asta ca nu trebuie sa avem incredere in minte ? In principiu da – insa trebuie constentizat ca, de vreme ce nu putem scapa de ganduri, avem nevoie sa discernem care din ganduri ne sunt de folos si care nu. Iar aici sunt doua aspecte : pe de o parte, avem nevoie sa intretinem constient ganduri de bucurie, armonie, libertate, sanatate, iubire – intrucat ele ne ridica nivelul energetic. Iar pe de alta parte, e necesar sa invatam limbajul ‘inalt’ al intuitiei - starea interioara de claritate si prezenta in care doar gandurile potrivite pentru acel moment apar. Cand ajungem aici...din nou, nimeni nu face nimic dar totul este facut in mod perfect. Prima parte a calatoriei s-a incheiat.
P.S. For the record, sa se consemneze ca am vrut sa ‘compun’ despre ceva cand am pus titlul pe hartie si a iesit altceva decat intentionam (nu foarte mult diferit insa) :)) Ca a iesit ceva ‘corect’ sau ‘gresit’, nu conteaza - intrucat nu ma identific cu ce am scris :))
Â
                (Marius Stan)
