A educa inseamna a calatori in lumea celuilalt, fara a patrunde vreodata in ea. Inseamna a utiliza ceea ce gandim, pentru a ne transforma in ceea ce suntem.

Cel mai bun educator nu e cel care controleaza, ci este cel care elibereaza. Nu e cel care arata greselile, ci este cel care le previne. Nu e cel care corecteaza comportamente, ci este cel care indeamna la reflectare. Nu e cel care observa doar ceea ce e accesibil ochilor, ci este cel care vede invizibilul. Nu e cel care renunta cu usurinta, ci este cel care stimuleaza continuu un nou inceput.

Viata e ca o mina din care scoti tone de roca, pamant si minereu. Te poti impotmoli si da inapoi, poti ramane prins intr-o “galerie” sau totul ti se poate prabusi in cap. Dar daca sapi suficient de mult, cu perseverenta, ajungi sa scoti diamantul.

Am scris despre acestea in articolul de pe Empower.

Probabil cea mai dificila incercare a unei fiinte umane ce paseste constient ‘pe cale’ o reprezinta dez-identificarea cu gandirea. Nu ‘a opri gandirea’ (ceea ce este imposibil) ci a o lasa sa se petreaca fara a o lua in considerare ca ‘factor primar’ ce ne conduce viata.