Am dat recent peste un text interesant – un discurs al lui Osho despre relatii si casatorie. Asa ca m-am gandit sa scriu si eu un scurt punct de vedere despre asta (mai catre final :)
Textul este aici – "De ce este atat de dificila prietenia dintre barbati si femei ? De ce exista aceasta relatie urata intre un barbat si o femeie ?"
Inainte de a citi mai departe, poate ar fi indicat sa parcurgeti textul de la acest link. Osho explica foarte pertinent cateva cauze care duc la o relatie de multa ori plina de nefericire.Urmatoarele fragmente (ce se refera tot la casatorie) sunt preluate din "Conversatii cu Dumnezeu – vol 3" de N.D. Walsch. Extrem de profunde si actuale…
"Majoritatea oamenilor suporta greu casnicia si nu le place efectul pe care aceasta il are asupra lor. Statisticile mondiale asupra divorturilor dovedesc acest lucru.
Oamenii prefera casatoria, desi stiu ca este dificil, deoarece casatoria a fost unicul mod prin care ati gandit ca puteti aduce vesnicia, eternitatea in experientele voastre legate de dragoste. A fost singurul mod prin care o femeie isi avea garantat sprijinul si supravietuirea si singurul mod prin care un barbat putea sa garanteze disponibilitate constanta in privinta sexului si companiei.
Prin urmare, s-a creat o conventie sociala. S-a stabilit un targ. Tu imi dai asta si eu iti dau aia. In aceasta privinta, totul semana foarte mult cu o afacere. Se facea un contract - si intrucat ambele parti aveau nevoie de o intarire a acestui contract, sa spus ca el este un ‘pact sfant’ cu Dumnezeu - care-i va pedepsi pe cei ce-l incalca.
Mai tarziu, cand treaba asta n-a mai tinut, ati creat legi facute de om pentru a-l intari. Dar nici macar asta n-a tinut. Nici asa numitele legi ale lui Dumenzeu si nici legile omului nu au putut sa-i opreasca pe oameni de la a-si incalca juramintele maritale, Deoarece aceste juraminte, in modul cum au fost construite, se impotrivesc singurei legi care conteaza. Legea naturala.
Va e atat de teama sa traiti - atat de teama de viata insasi – incat ati renuntat la insasi natura fiintei vostre (care este iubire neingradita, eterna si libera) in schimbul sigurantei. Institutia numita casatorie este incercarea de a crea siguranta – dar ea este acum mai mult un concept social artificial construit sa guverneze comportamentul unuia fata de celalalt.
Casatoria este in realitate afirmarea suprema a dragostei – dar in modul in care este construita, ea este acum afirmarea suprema a fricii. Numai atunci cand casnicia va permite sa fiti neingraditi, eterni si liberi in dragostea vostra ea reprezinta afirmarea suprema a dragostei.
Asa cum stau lucrurile acum, va casatoriti facand un efort de a va reduce dragostea la nivelul unei promisiuni sau a unei garantii. Casatoria este un efort de a garanta ca ‘ceea ce este stabilit’ acum, va fi asa pentru totdeauna. Daca nu ati fi avut nevoie de aceasta garantie, n-ati fi avut nevoie de casatorie.
Si cum folositi aceasta garantie ? In primul rand, ca un mijloc de a crea siguranta (in loc de a crea siguranta din ceea ce se afla in interiorul vostru) ; si in al doilea rand, daca siguranta nu se instaureaza pentru totdeauna, ca pe un mijloc de a va pedepsi unul pe altul, intrucat promisiunile maritale care au fost incalcate pot constitui acum baza unui ‘proces legal’. In felul acesta ati considerat casatoria ca fiind folositoare – chiar daca motivele aflate la baza ei sunt gresite.
Casatoria este, de asemenea, incercarea vostra de a garanta ca nu veti avea niciodata pentru altcineva sentimentele pe care le aveti unul fata de celalalt. Sau cel putin ca nu le veti exprima niciodata cu o alta persoana in acelasi fel – si anume, pe plan sexual. Si in cele din urma, casatoria sau cum ati construit-o voi este un mod de a spune 'Aceasta relatie este deosebita. Ea se afla deasupra tuturor celorlalte'.
Despre casatorie spuneti ca vreti sa va duca in taramul beatitudinii eterne sau, cel putin, la un anumit nivel rezonabil de pace, siguranta si fericire. Inventia numita casatorie se descurca bine in aceasta privinta la inceput, cand abia porniti sa o traiti ca experienta. Dar cu cat ramaneti mai mult in cadrul ei, cu atat mai mult ea va duce inspre directia in care spuneti ca nu vreti sa mergeti.
Pe plan mondial, aproape jumatate din oamenii care se casatoresc isi incheie casatoria prin divort (mai devreme sau mai tarziu) - iar dintre cei care raman casatoriti multi sunt dezesprant de nefericiti. 'Uniunile voastre in beatitudine' va duc la amaraciune, furie si regret. Unele – si nu putine la numar – va duc inspre o adevarata tragedie.
Iubirea nu are cerinte. Asta o face sa fie iubire, Daca dragostea pentru celalalt impune anumite cerinte atunci nu e deloc dragoste ci o versiune contrafacuta.
In contextul casatoriei se produce un schimb de juraminte de care iubirea nu are nevoie. Voi sunteti cei care aveti nevoie de ele, deoarece nu stiti ce este iubirea. Si astfel, va faceti unul altuia promisiuni pe care dragostea adevarata nu le-ar fi cerut niciodata.
Dar puteti reface conceptul social numit casatorie astfel incat sa nu pretinda ceea ce Iubirea nu ar pretinde niciodata, ci dimpotriva - sa declare ceea ce numai Iubirea ar putea declara. Nu distrugeti, nu renuntati la casatorie – modificati-o. Nu puneti nici un fel de limita exprimarii dragostei adevarate."
Scurta mea parere : casatoria ca si afirmare suprema a dragostei adevarate poate inflori numai intre persoane constiente. Intre persoane care isi exprima natura fiintei (iubire neingradita, eterna si libera). Nu stiu daca 1% din cupluri sunt aici (unii chiar sunt - tot respectul ! - dar multi, din 'lipsa de experienta' in cel mai bun caz, au senzatia ca deja sunt asa. Daca da, pot sa faca testul de mai sus – sa-si exprime sentimentele pe plan sexual cu alte persoane fiind casatoriti – sau in relatii serioase - (nu spuneti ca 'nu simtiti nevoia' ca asta e in cel mai bun caz naivitate daca nu ipocrizie :))) - si sa astepte reactia plina de libertate a partenerului ; daca ea nu va exista - aproape sigur, ca la teorie suntem buni cu totii - atunci poate ca era vorba de posesivitate si ego – sau poate altceva, nu stiu…o fi alt fel de ‘iubire’…au mai vorbit si Osho si Adrian Nuta de chestia asta dar degeaba…e mult pana departe…bine, asta poate sa nu fie un test 'semnificativ' dar e ceva ce se intampla...). Restul de 99% sunt fie pe cale (putini) fie, in imensa majoritate, prinsi intr-o ‘institutie de creare a sigurantei si suferintei’ (ceea ce e un nivel, nu trebuie judecat, asa stau lucrurile, pur si simplu).
De asemenea (e doar o parere personala), consider ca o persoana ar fi indicat sa se casatoreasca daca - are o suficienta experienta de viata si indeosebi in relatiile cu femeile (respectiv, barbatii) - isi doreste copii si a intalnit femeia potrivita (respectiv barbatul potrivit) pentru el (ea), cu aspiratii si valori morale si spirituale cat mai apropiate - are suficiente resurse pentru a-si permite (impreuna cu sotia) sa creasca acei copii. (Apropo, eu nu indeplinesc inca nici unul din aceste criterii – asa ca nu doresc sa ma ‘incurc’ sau sa ‘incurc’ pe cineva acum :)) fix pentru acest gen de ‘relatie’ - mai incolo, da :)
Nu stiu de ce ar fi nevoie de casatorie daca cei doi nu intentioneaza sa aiba copii (cel putin pentru moment) si au deja o relatie frumoasa –sau daca cei doi cauta doar sa acumuleze experienta in relatiile cu femeile (respectiv barbatii) – caz in care mai potrivita ar fi libertatea (care, dupa cum spuneam mai sus, piere in momentul ‘inselatului’ :) - un cuvant ce nu ar trebui sa existe intr-o relatie care chipurile se bazeaza pe ‘libertate’ :) - dar aici nu e vorba de ipocrizie, doar de naivitatea umana care e fara margini :). Insa motivele pentru casatorie sunt individuale si in nici un caz nu trebuie judecate in vreun fel. Oamenii au dreptul sa-si creeze viata asa cum considera necesar pentru a fi fericiti, oricat de putin sau de mult ar tine asta….
(Marius Stan)
