Intunericul - mediu deosebit de evolutie
Header image.

Intunericul - mediu deosebit de evolutie


In februarie 2007 si februarie 2008 am avut ocazia sa  fac ceva poate considerat ‚iesit din comun’ sau chiar ‚nebunesc’ :). Nu am scris niciodata despre asta insa intre timp au aparut suficiente informatii despre ‘moleculele spiritului’ (cartea lui Rick Strassman despre DMT, documentarul despre DMT, ayahuasca despre care am scris si eu). Astfel ca ‘lumea spirituala’ a inceput sa se obisnuiasca, destul de repede chiar, cu legatura dintre nivelul de constiinta si nivelul de triptamine din creier.

E vorba de ideea : Nivelul de constiinta si putere reala al unei persoane este in stransa legatura cu nivelul de triptamine existente in creierul sau la un moment dat. Fie aduse acolo, in mod repetat, pe cai exterioare fie, indeosebi, produse in mod natural, in interior.

Caile exterioare (naturale) sunt plantele sacre (Ayahuasca, San Pedro, Peyote) consumate in cadrul ceremoniilor samanice. Calea interioara o reprezinta practica energetica in intuneric deplin, pentru o perioada mai lunga de timp.

Ceea ce am facut si eu, la Tao Garden, Thailanda, in cadrul unui program numit ‘Dark Room’ (camera intunecata).

(Ca o ‘gluma’, nu stiu cum se face ca de fiecare data cand ma duc undeva pentru prima data sunt singurul roman din grup:) dar nu ma ‘plictisesc’:) ; si in 2007 la Dark Room, si in 2008 la o conferinta internationala a IAC, si acum in 2011 la Temple of the Way of Light :) - intrucat a doua oara la Dark Room, in 2008, eram mai multi romani, pot sa presupun ca atunci cand voi merge a doua oara la IAC sau Templu vom fi mai multi :) - sper, pentru ca sunt locuri deosebite in care avem de invatat…)

Despre ‘teoria intunericului’ am scris putin, ‘voalat’, cand m-am intors in 2008. Mai multe informatii detaliate veti gasi direct pe site-ul Universal Tao, la sectiunea ‘Dark Room’ (despre alimentatie, practica, experiente). Iar in limba romana, aici (o traducere a catorva informatii esentiale de pe site-ul Universal Tao). De asemenea, aici veti gasi jurnalul lui Jasmuheen despre practica sa in intuneric la Tao Garden (si multe alte lucruri deosebite).

La fel ca si ayahuasca, putem considera ca nici practica in intuneric nu se preteaza oricui – nu deoarece ar fi ceva ‘elitist’, pentru care trebuie sa ai un anumit nivel. Ci pentru ca implica si el o doza de ‘suferinta’. Cine crede ca e usor sa stai in intuneric deplin 3-4 saptamani sa incerce sa stea macar 3-4 zile la inceput, sau macar 24 de ore…e destul de inconfortabil din unele puncte de vedere, insa extrem de relaxant din altele…Depinde, cred, si de ‘preconceptia’ referitoare la intuneric – de asta o buna informare prealabila e necesara…

Lipsa oricarui stimul vizual economiseste o gramada de energie pentru creier ; se spune ca 80% din energie o pierdem doar datorita simtului vizual…cifrele n-au importanta insa, ne dam seama fiecare dintre noi cum se relaxeaza creierul cand inchidem ochii in timpul meditatiilor. In intuneric e acelasi lucru cu ochii inchis sau deschisi – desi exista practici la care e nevoie sa stai cu ei deschisi privind in gol, in intunericul dens…insa, de regula, ceea ce vezi cu ‘al 3-lea ochi’ …vezi indiferent de ochii fizici. Imi amintesc cum lumina violet era prezenta peste tot, 24 de ore din 24 (in sensul ca se putea constientiza permanent ca un insotitor care iti relaxa creierul, ca un ‘precursor’ energetic al triptaminelor). O alta senzatie (pe care am trait-o si la ayahuasca la un moment dat) era de ceva din creierul tau care lumina in intuneric, precum un ‘bec’ in cap :)) – semn al activarii DMT-ului. Intunericul este de asemenea mediul cel mai natural in care poti avea calatorii in afara corpului – mi s-au intamplat cateva, semi-constientizate (la una m-am trezit pe tavan si m-a speriat si am reintrat in corp ; altadata m-am trezit ca zburam prin Luvru :)) sau ca ma intorsesem in Romania :)….

Despre practica energetica in intuneric….tai chi-ul merge exceptional, simti atat de clar…poate la fel ca in mijlocul naturii…Maestrul Mantak Chia facea oricum niste practici destul de avansate ce nu se fac in tara, pentru care la acel moment nu eram pregatit (probabil nici acum), asa ca stateam pe salteluta si ‘vedeam’ :) ce se intampla…(Dark Room-ul este de fapt un condominium cu 24 de camere, 12 la parter si 12 la etaj, iar la parter in centru este un loc pentru saltelute – fiecare participant isi gaseste pe intuneric locul si asista la curs, dimineata si dupa-amaiza ; apoi merge in camera sa, mananca, se spala pe intuneric deplin – o adevarata ‘aventura’ mai ales barbieritul pe intuneric e ceva…am reusit sa ma tai foarte putin :)). Interesant e ca la un moment ‘vezi’, distingi aura obiectelor, culoarea alba a asternutului de pat…am avut parte si de ceva ‘regresii’ in copilarie…si de momente in care emotiile ‘negative’ au iesit la suprafata (mai ales ca in 2008 am stat singur in camera…deci am interactionat cu lumea destul de putin…). Am ramas insa cu cea mai puternica senzatie de simtire a energiei, indeosebi in formele de tai chi, care iti hranesc structura emotional-energetica intr-un mod extraordinar…Plus constientizarea altor aspecte datorita deschiderii 'vederii interioare'.

Lumna soarelui, desi benefica pentru o multime de procese interioare ale corpului, are si 'proprietatea' neplacuta de a contribui la accelerarea procesului de imbatranire (care se desfasoara oricum de unul singur datorita entropiei, dar mai este ajutat si de factorii de mediu). Parul si unghiile cresc mai incet ca de obicei, tot corpul este pus intr-o stare de 'incetinire', meditatia 'intra' mai repede si mai 'lin' (ajutata si de hormonii secretati de creier care te duc in stari deosebite). Taoistii si budistii stau in intuneric deplin mult timp pentru cultivarea spirituala reala - daca ati vazut filmul Samsara, va amintiti ca la inceput discipolul iese la lumina dupa vreo 3 ani de stat in meditatie in intuneric deplin intr-o pestera, timp in care corpul fizic era adormit dar spiritul calatorea in alte planuri.

Ar mai fi de povestit…poate daca ajung in februarie anul viitor inca o data, mai scriu :) …sau daca organizam la vara cateva zile macar intr-o cabana la munte…de vreo 3 ani zicem ca facem asta (cu un prieten care se ocupa si de el de ‘intuneric’) si nu apucam :))…ca doritori sunt o gramada :)…

                                    (Marius Stan)

6 COMENTARII


Dana Cluj
SCRIS LA 15/11/2011 ORA 11:34 | [www]:

Buna Adrian, Starea de care vorbesti o am in fiecare zi. Este o forma de fericire data de orice exista in jurul meu, si-ntr-o lume de oameni plingaciosi, cum is romanii:))) care se pling de orice, este o ciudatenie starea asta:))) pentru cei din jur. Dar, colegii, parintii si prietenii mei is obisnuiti. Toata greutatea este nu sa simti starea asta ocazional, ci asa cum arata si-n "Profetiile de la Celestine" s-o permanentizezi. Si cel mai dureros e mom in care vezi ca nu toata lumea poate ca tine sa aiba starea asta. Oameni saraci sau bolnavi pot spune ca lor nu le vine sa sara intr-un picior sau sa vada frumusetea inconjuratoare si e cam "strange" sa le spui ca e alegerea lor. Dar starea de beatitudine (de care vorbesc toate cartile si toti oamenii - dovada ca nu e nimic nou:))), totul e inventat, trait si simtit) iti da pe linga inaltare, trairea vietii la max in fiecare zi, si un soi de detasare. Ciudata detasare, dar apare. Ca si cind Universul recunoscator ca te-ai desteptat:)), te inveleste intr-o mantie protectoare. Viata este extraordinara (ca o experimentezi la intuneric sau lumina) chiar daca conditiile nu sint totd pe masura. Una concluziile mele e ca: viata, in masura in care poate si ii este permis te pune acolo unde iti este locul, unde te potrivesti cel mai bine. Si daca iti este dat s-o apuci pe un anume drum, jaba te invirti:))), la un mom dat ajungi exact de unde ai plecat si trebuie s-o iei pe drumul tau. Entuziasmul se invata si e si molipsitor:)).

Sorin
SCRIS LA 04/09/2011 ORA 13:38 | [www]:

Adrian, Nu ești singurul :)

geanina
SCRIS LA 09/05/2011 ORA 20:29 | [www]:

adevar graita-i Adriane :)

Marius Stan
SCRIS LA 29/04/2011 ORA 09:43 | [www]: www.succesulpersonal.ro

Adrian - excelenta experienta, DMT in plina zi ? cu siguranta !!! P.S. Eu nu vad serverul de unde primesc.

Adrian
SCRIS LA 28/04/2011 ORA 15:26 | [www]:

(PS: ti-am scris de la serviciu, daca te prinzi ce vreu sa zic - cand ai sa vezi numele serverului si ai sa razi :)) )

Adrian
SCRIS LA 28/04/2011 ORA 15:01 | [www]:

Salut, Marius. Sa fi fost vorba de DMT in plina zi? Vreau s-ti spun, Marius, ca am trait stari de constiinta extinsa, prezenta si pace totala, claritate totala, aceeptare totala, valuri de iubire izvorand din interior si de pretutindeni, iar "mireasma" degajata de acestea a fost exact cum spune Osho, Compasiunea, sentiment care in acele momente este coplesitor. OK, pana acum suna ca o stare pe care multi cautatori spirituali su atins-o macar odata in viata probabil intr-o meditatie in mijlocul naturii. La mine s-a intamplat in timp ce ma plimbam prin oras. si a durat vreo 4 ore. Am avut confirmarea pe pielea mea, simplu si direct ca ceea ce vorbesc maestri ca E. Tolle si Osho, exista, este real, iar eu am descoperit ca este si foarte accesibil si simplu. DA, iluminarea (cel putin stari temporale) este simpla si accesibila oricui, iar cand incerci sa povestesti despre o asemenea traire, nu ai la dispozitie decat cuvintele maestrilor, dar sunt doar cuvinte, si sunt depaaaarte tare de "adevar". Ingredientele (ptr ca doar mintea poate analiza in felul sta) care au stat la baza experientei mele, au fost: am renuntat pentru o secunda ca am de atins o destinatie (urma sa merg pana la un targ in oras dar nu stiam daca ajung sau nu la timp etc etc, asa ca m-am relaxat, un "let go total") M-am oprit pur si simplu din mers in mijlocul trotuarului fara nici un motiv, si deodata am inceput sa aud altfel sunetele din jur, era o pace imensa desi masinile treceau pe strada. In secundele urmatoare am mers pur si simplu in bataia vantului fiind atent la tot ce imi iese in cale, oameni, caini, copaci, supermarketuri, etc. pentru cateva momente mintea incerca sa se opuna, sa reziste, sa inceapa sa judece ce-i iese in cale, sa nu privest oamenii calm in ochi ptr ca "social vorbind ar parea ciudat, ceilalti m-ar putea crede un nebun" dar am observat instant ce vroia mintea sa faca asa ca nu stiu cum, print-o vointa interioara, am redevenit prezent, atent la tot si la toate, si mi-am continuat mersul. Ajuns intr-o statie de autobuz si asteptand cu biletul in mana, am regasit linistea aia de fundal ca si cum era deja acumu, numai ca eram eu cu "castile" pe urechi si nu o "auzeam", aveam "ochelari fumurii" si nu o vedeam,......si deodata au inceput valurile de iubire si bucurire de care vorbeam mai sus. Era atat de bine, incat nu stiam ce sa fac cu atata pace si impacare, era coplesitor, si singurul care imi venea firesc sa-l fac a fost sa-l impart cu ceilalti oameni care asteptau in statie. O femeie, o fata, un barbat si un cersetor. Incercam sa le prind privirea ca sa le transmit cumva din ochi ca totul e ok, ca totul e doar un mare circ, un teatru pe care-l joaca mintea, ca "nu fiti tisti, e absurt, totul e ok, si e plin de fercire". Am facut asta, si i-am nimerit ochii cersetorului (un omulet mic de statura imbracat in negru cam la 45 de ani) care mi-a prins privirea si se indrepta spre mine. M-am intors spre el instant cu acceptare si bucurie maxima, ma uitam la el de parca era o cunostinta veche si draga, si i-am intins 1 leu inainte ca el sa ceara. Era atata frumusete in jur, in statia de autobuz in care fusesm de atatea ori stresat si enervat. Acum aveam miscarile lente privirea mi se indrepta lent si lung spre fiecare lucru din jur, parca vroiam sa ma scald cat mai mult in acea liniste. Imi dadeau lacrimile si incercam sa le presc, stomacul imi zvacnea ca intr-un fel de ras-plans. M-am urcat in autobuz, aceeasi liniste aceeasi fericire. La un momentat la doi metri de mine dau peste privirea cersetorului care se urcase si el. Ma privea lung si zambind aiurit la mine. Ma amuzase chestia asta :))) si vroiam sa ma duc sa-l iau in brate. Starea a continuat si in ormatoarele orea prin centrul orasului. Simteam cum oamenii raspund la prezenta mea cand treceam pe langa ei. MI-am cumparat ceva de la o patiserie, iar niste patisere din spate comentau la adresa mea, ca intr-un fel de flirt. :)) Dupa ceva timp de plimbat si stat pe banci pur si simplu dmirand porumbeii din piata, oamenii si soarele usor spre apus, am remarcat intr-un hohot de ras ca trecusera 3 ore si am uitat sa fumez cu pachetul de tigari in buzunar. Intr-un final am ajuns acasa, m-am asezat pe fotoliul din camera si ma buseau rasete aiurea. Imi aminteam cate chestii spirituale mai facusem in ultimul an, cate probleme si griji, cati nervi mi-am facut, si cat de ridicole mi se pareau acum. Radeam de faptul ca toate povestile spirituale dinc arti, toate cuvintele frumoase, toata religia si spiritualitatea nu erau decat vagi incercari de a descrie in cuvinte o asemenea stare de sipla prezenta, accepare si abandon total in fata a ceea ce este. Probabil tocmai din cauza acestor descieri pompoase unii cred ca e ceva greu de atins, inaccesibil, iar unii cred ca sa ceva numai sfintii au parte sau numai in Rai, (daca reusesti sa ajungi acolo dupa judecata de apoi) :)) Cheers! A, am uitat sa-ti spun ca inainte cu cateva zile de acea experienta, o scultasem pe Gangaji :-D al carei mesaj a plantat probabil o samanta in mine care a inflorit in acea zi. uite cateva discursuri: http://vimeo.com/9983964 http://vimeo.com/10465669 http://vimeo.com/10172458



Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (nu este public)(obligatoriu)
Website (fara http://)
Proiectul UniGarden Calea catre Succesul Personal Making the next step Ecologia mintii, trupului si spiritului

Categorii



Contacteaza-ma
Daca vrei sa ma contactezi in legatura cu articolele, in legatura cu site-ul sau pentru orice altceva iti pun la dispozitie formularul de mai jos.

[ click aici pentru formular ]


Newsletter

Prenume:

Email:



Arhiva



Link Exchange

Creative Commons License