Voi incheia seria despre Ayahuasca si Peru vorbind despre locul unde am petrecut 11 zile si jumatate (am mai stat o jumatate de zi in Iquitos, 1 zi in Lima si vreo 2 pe avion:)).
Temple of the Way of Light este situat la cativa kilometri de Iquitos (cel mai mare oras nordic din jungla amazoniana peruana, unde nu se poate ajunge decat cu avionul sau cu barca). Intins pe o suprafata de multe hectare, centrul cuprinde 20 si ceva de casute pentru oaspeti (tambo), o sala centrala de ceremonii (maloka), o casa a samanilor, sala de mese, casute pentru personal, un loc unde se prepara ayahuasca. Este situat in mijlocul junglei (nu e vorba de jungla pe care o vedem in filme, cu canale, copaci inalti, animale si insecte periculoase – ci de o zona ‘blanda’ a junglei, unde vegetatia este de o inaltime si varietate comparabila cu cea de la noi). Fiind situat cam la 1 ora de mers pe jos de Rio Nanay (un afluent al Amazonului) este destul de izolat (desi in apropiere se gaseste un satuc, dincolo de care se intinde jungla ‘virgina’, unde ne-am plimbat putin intr-o zi).Unicitatea acestui loc consta in numarul mare de samani care participa la ceremonii. E posibil sa mai existe asta si in alte locuri in Peru dar n-am aflat ; de obicei in alte centre exista 1-2 samani ; noi am avut la toate ceremoniile 7 samani (2 barbati si 5 femei – un alt element deosebit, prezenta femeilor-saman, extrem de puternice). E important totusi – eram in jur de 24 de participanti cu 7 samani si inca 3-4 voluntari disponibili in timpul ceremoniilor, in caz ca aveai nevoie de orice. Deci siguranta maxima – puteai sta linistit ca totul va decurge bine pentru tine in ceremonie (cel putin din punctul de vedere al sprijinului primit). Imaginati-va locuri cu 20-30-40 de participanti si doar 1 saman si 2-3 ajutoare…e ceva mai ‘dificil’…desi ambele ‘tipuri’ de ceremonii au avantaje si dezavantaje din punct de vedere auditiv (cand sunt multi samani se canta incontinuu pe mai multe voci, ceea ce poate fi deranjant pentru unii, care vor mai multa liniste ; eu n-am avut problema asta insa) ; dimpotriva, ai ocazia sa 'asculti' diferite 'vibratii' si sa simti cum reactioneaza planta din tine la diferite tipuri de ikaro - cantecul samanului).
Spuneam data trecuta despre devierea de la reteta originala a bauturii, ce se practica deseori de catre samani (amestecarea originalului – lemnul de ayahuasca si frunzele de chacruna – cu alte plante pentru a creste continutul de DMT). Nu e un lucru rau in sine pentru cei pregatiti de mai multa ‘actiune’ in spirit – insa pentru multi (indeosebi incepatori) acest lucru poate fi destul de neplacut (sa ma exprim elegant) ducand chiar la traume emotionale (am auzit astfel de povesti). Samanii de la Templu erau insa extrem de responsabili – reteta era pastrata strict – si nu a existat nici o problema grava la vreun participant (ceea ce nu se poate spune despre alte locuri…dar fiecare e liber sa faca ce vrea, bineinteles…). De fapt, cuvantul de ordine la Templu era ‘responsabilitate’ – pentru fiecare participant, pentru mediu (exista un sistem strict de reciclare a deseurilor, se intentioneza permacultura in viitor, colectarea apei de la ploaie si folosirea ei, transformarea locului in ceva deosebit nu doar pentru ayahuasca). In mod sigur nu intamplator am ajuns acolo – este organizat aproape cum intentionam si noi la UniGarden (speram sa venim cu vesti bune in curand) asa ca m-am inspirat mult din ce am vazut acolo. Locul este ‘condus’ de ‘occidentali’ (sunt facilitatori din SUA, Australia, managerul este spaniol-american, ‘detinatorul’ templului este american – cel ce a avut viziunea (intr-o ceremonie ayahuasca) de a construi acest loc, de a aduna samani si a crea un program special - si oarecum intensiv – 7 ceremonii in 9 zile…poate parea mult la inceput pentru majoritatea, dar te obisnuiesti repede….
O alta caracteristica ‘buna’ – la prima ceremonie se bea o cantitate mica, la fel pentru toti, pentru a te acomoda – apoi doza devine individuala (se mareste in functie de dorinta fiecaruia). Nu e chiar placut sa fii incepator si sa-ti dea samanul cat are el chef si sa constati ca a fost atat de mult incat ai intrat in stari foarte neplacute (sa ma exprim iar elegant). (Pentru cine merge prima oara – la prima ceremonie, nu luati mai mult de 30-40 de grame, daca puteti masura cumva ; apoi, la urmatoarele, puteti dubla sau chiar mai mult ; imaginati-va paharelele de tuica de la noi – la inceput luati ceva mai mult de jumatate din el, apoi unul intreg, apoi puteti mai mult – e doar o parere insa, fiecare face cum crede…). Eu n-am depasit un pahar si un sfert – desi probabil ar fi trebuit sa iau mai mult…dar asa e, iei o cantitate, vezi cum e, o scazi, o maresti, vezi ce efecte iti da…ai nevoie de mai multe incercari…la mine 7 se pare ca au fost putin :) cand mai ajung pe acolo, o sa stau mai mult…
Este foarte important sa ai un grup bun, deschis si facilitatori cu experienta - lucram cu o fata din Los Angeles care era in Templu de aproape 1 an conducand astfel de grupuri de 12 zile. Oameni extrem de deschisi in a-si povesti experiente neplacute de viata, traume, dureri, neimpliniri, aspiratii, un grup in care am discutat mereu dupa ceremonii ce schimbari se petreceau in noi – eram singurul roman, majoritatea erau din SUA si Australia si doar cativa europeni. Aveam lectii de yoga aproape zilnic (exersare exercitii pe saltea, pozitii ce putea fi folosite si in ceremonii, seara) – am avut petrecere de final in care am dansat cu samanii, plimbare in jungla, consultatii private cu samanii si remedii din plante, mancare exceptionala de ‘regim’ fara sare si zahar, fructe locale…am avut si cativa elevi la Tai Chi hihi…sper sa practice inca…)
Siguranta, deschidere, responsabilitate, distractie, vindecare, invatare, dezvoltare, prietenie, transformare…si multe alte cuvinte ce nu imi vin in minte acum pentru a descrie acest loc, o adevarata 'cale a luminii'. Categoric, unul din cele mai bune locuri de a fi si a experimenta ayahuasca in Peru, de care se aude in lume din ce in ce mai mult (am avut in grup cateva ‘celebritati’ din domeniul filmului, artei, terapiilor care au preferat acest loc…persoane care dincolo de ‘celebritatea’ lor sunt…oameni extraordinari). Pentru incepatori (romanii care merg pentru prima data la ayahuasca) l-as recomanda pe deplin. Si pentru cei ce au mai fost (probabil in locuri cu 1 saman, mult mai numeroase in Peru) este o alegere buna, pentru a vedea un alt mod de organizare a unui ‘ayahuasca retreat’.
Acum – ce ne ‘doare’ pe noi cel mai mult cand e vorba de spiritualitate – banii. Costul este de 1.500 USD – ceea ce inseamna undeva la 100 si ceva de dolari pe zi. E adevarat, dublu sau chiar triplu fata de alte centre ayahuasca din Peru (si trei sferturi sau jumate fata de altele !). Insa…
Credeti-ma, pentru siguranta si responsabilitate in ce priveste lucrul cu ayahuasca (intrucat, de fapt, asta e principalul), probabil ca intr-o zi imi veti da dreptate ca locul merita acesti bani…N-ati vrea sa ajungeti cu 40-50 USD pe zi undeva, sa vedeti conditii precare, sa beti ceva ce nu stiti exact ce contine, un saman care va lasa de capul vostru…si sa va intoarceti ‘dati peste cap’…nu e de gluma cu ayahuasca deloc. (Nu incerc sa sperii pe nimeni, doar sa prezint lucrurile asa cum le-am perceput eu, si din relatarile altora care au ‘patit-o’ ; e posibil insa sa nimeriti peste samani buni la acest pret – eu am auzit de cativa, dar pana nu-i verific personal…). Din tara se tot pleaca (grupuri sau individual) la samani ‘ieftini’ – si intr-un fel inteleg motivul financiar, drumul pana in Peru e mai scump decat statul acolo – atentie insa sa nu platiti mai mult decat face in realitate…din cate am vazut, poti sta lejer 2 luni in Peru cu o suma intre 3 si 4.000 de euro (incluzand transportul cu mai multe avioane pana in Peru si local, deci undeva intre 1.000 si 1.500 de euro, plimbat in jungla cateva zile, stat la samani ‘buni’ – numai daca ii cunosti !!! - de 50 de dolari pe zi cam 1 luna, mers la Cuzco, Macchu Picchu, Lacul Titicaca, plimbare in Lima etc). (Nu vorbesc de Templul unde am fost eu, care e mai scump, cum spuneam…insa merita toti banii).
Si ca sa nu se spuna ca am un interes ‚ascuns’ :) ca promovez acest loc :) am sa-l ‚revelez’ :) - daca cineva ajunge acolo si spune ca l-am recomandat eu, Templul ma ‚plateste’ (iar daca 10 persoane fac asta, beneficiez de un loc gratuit la un seminar – deci ma costa doar drumul in Peru). Deci –cand se vor gasi 10 persoane care sa citeasca acest articol, sa mearga acolo, sa pomeneasca de mine – probabil acela e un ‘semn’, o ‘sincronicitate’ ca trebuie sa ajung din nou acolo (si gasesc eu o modalitate de a-i recompensa intr-un fel, cu siguranta). Gata , v-am dezvaluit motivul ‘ascuns’ :) - lasand gluma la o parte, Temple of the Way of Light este cu adevarat o oaza, o comunitate plina de resurse in care, cu siguranta, vei trece prin transformari ce te vor sustine o data intors acasa !
                                    (Marius Stan)
