Probabil ca v-ati fi asteptat la un alt titlu de articol la acest final de an – unul cu o tenta mai ‘pozitivista’. Dar stati linistiti – e vorba de suficienta energie pozitiva – insa ‘reala’, nu ‘iluzorie’.
Sa incepem, dragii Mosului, cu o poveste – pe care o gasiti aici. Stiu, e lunga – insa poate ar fi bine sa o cititi, macar pe sarite (inceputul si sfarsitul sunt mai importante) intrucat e esentiala pentru scopul discutiei noastre.
Ce avem noi aici ? Un mic experiment ‘nevinovat’ facut de un singur om prin care omenirii i s-a indus ideea (inventata) a existentei unui anumit tip de extraterestri. Si care a prins radacini puternice si a necesitat cateva decenii pentru a fi demontata si ‘ingropata’.(Pentru simplitatea discutiei, vom considera ca ideea a fost inventata de el – desi noi stim ca nu exista minciuni absolute in univers – undeva, realitatea aparent ‘imaginata’ in creierul uman chiar exista – actiunea din toate filmele SF se desfasoara in universuri paralele, in alte dimensiuni etc ; dar e prea complicat…acum vorbim de o idee ‘inventata’ de acel om fara nici o baza reala).
Pai daca un singur om a putut crea atata manipulare, va dati seama ce pot face ‘doua maini dibace’ ? Adica tehnologie avansata cu sute de ani, mii si mii de ‘agenti’ de manipulare infiltrati pese tot, control mental dincolo de limita incredibilului ?
Simplu – ne pot face sa traim in cea mai mare iluzie posibila si imposibila in care nu esti sigur de absolut nimic. Dar de absolut nimic – nici macar de ceea ce este inauntrul tau.
Aceasta idee socanta ca nimic nu e real, nici macar ce descoperi in interiorul tau – ca nu te poti baza pe absolut nimic ca fiind palpabil, real, concret – este de neimaginat pentru mintea noastra. Este mult prea zguduitoare si de neconceput – de aceea, inca de la nastere, ne cream ‘interfete’ prin care sa percepem lumea si sa ne simtim in siguranta cu ceea ce ‘decodificam’ noi. Bineinteles, totul e fals, insa ne mintim pe noi insine ca e OK asa – altfel nu am putea trai. Si nu e nimic in neregula, e o etapa prin care trecem toti…
Identificarea cu ‘identitatea’ noastra umana, cu problemele de zi cu zi e un pas necesar la inceput. Si identificarea, mai apoi, cu ‘fiinta noastra spirituala’, cu ‘sinele superior’ e in regula, e un pas inainte extrem de important – si credeti-ma, nu sunt prea multi care au ajuns aici in mod concret. Ca vorbesc mult despre asta si merg pe cale sa ajunga acolo, da (eu sunt unul din ei, si multi altii ca mine). Dar multi sunt in iluzia ca deja au ajuns la capat…iar asta e extrem de periculos – si nu doar pentru ei…
Dupa cum periculos este sa dai credit 100% oricarui tip de informatie, fie ea ‘optimista’ (precum ‘iluminarea’ planetara din 2012) sau pesimista (‘apocalipsa’ sau iminenta controlului total). Zeci, sute de oameni, celebri sau nu, care ‘primesc informatii’ despre viitor – fie luminos, fie intunecat – care scriu carti, strang oameni langa ei, le induc perspective luminoase sau mai putin…Cate din ele se vor indeplini – 1,5, 10 %...cine poate sti ce anume acceseaza ei – ‘realitatea’ sau ‘programe manipulative’ create cu buna stiinta…
(Ganditi-va doar cat de multi spun ca au avut experienta de a se intoarce, in transa sau meditatie, la momentul crucificarii lui Iisus – din 100 nu gasesti 2 care sa spuna ca au vazut fix acelasi lucru…si daca gasesti, cum stii ca ei nu au accesat aceeasi iluzie, ‘program’ creat cu buna stiinta de catre cineva…Asta ca sa nu mai vorbim ca nici macar nu s-a dovedit, prin izvoare istorice, ca ar fi existat un personaj numit Iisus de anvergura celor descrise de Noul Testament (nu ca nu ar fi existat deloc, ci ca nu ar fi fost privit, pe timpul sau, asa cum il veneram noi acum – ca mesia, salvator, fiu al lui Dumnezeu, constiinta cosmica intrupata etc – etichete puse de biserica, new age sau cine a avut chef sa manipuleze ; bine, unii zic ca e vorba doar de chestia aia cu soarele si 25 decembrie…nu stim exact nici pana azi ce si cum… )…Si nu continui ca nu vreau polemici cu cei ce au fost ‘cristalizati’ pe parte religioasa…desi e exterm de usor sa fabrici ceva, in astral si apoi in fizic – apropo, faimosul Robin Hood de acum cateva sute de ani nu a existat deloc, a fost o inventie 100%, istoric vorbind, ca multe altele...dar sa ne oprim cu ‘blasfemiile’…). Asta doar ca sa vedeti cat de usor ne identificam cu ‘valorile’ noastre, cu ceea ce credem noi ca e real – si care e, in fapt, doar ceva ce ne face sa ne simtim bine, indiferent ca putem dovedi in vreun fel ca e real sau nu…)
Dupa cum, la fel, orice ‘viziune spirituala’ ai avea tu, pentru tine insuti …nu e realitatea absoluta, ci doar o experienta personala decodificata de tine intr-un anume fel si importanta pentru drumul tau…Indiferent ca esti dus la marginea universului si ti se spune cum a inceput totul, ce fiinte de lumina creatoare suntem noi etc etc cum am venit aici si ce misiune inalta avem de indeplinit…Poate fi o piesa din adevarul inalt, asa este, iar daca ai avut o astfel de experienta exista un motiv pentru tine…nu inseamna ca si pentru toti…Insa multi pica in aceste ‘iluzii’ si nu mai ies de acolo niciodata ; iar daca ai avea puterea sa nu te identifici cu nimic, ai descoperi infricosatorul adevar : ca esti nimic. Si nimeni nu poate suporta asta…si atunci te ‘umpli’ pentru a trai diferite stari – si descoperi astfel ca esti totul. Si nici macar asta nu e un adevar absolut…doar o exprimare in cuvinte, la nivelul mintii, a ceva ce nu poate fi rostit.
‘Optimistul’ isi ‘cristalizeaza’ identificarea cu viitorul luminos din exterior si cu tot ce gaseste luminos, inalt in interior – iar pesimistul, invers. Calea lumii reale insa este la mijloc – amandoua si, in acelasi timp, nici una. Este calea lui Tao – mergi pe ea incercand sa te detasezi de absolut orice – nu doar de ce nu-ti place…Esti in acelasi timp si avocatul diavolului si al ingerului…Eu sunt abia la inceput, multi sunt la fel, multi sunt mai avansati, altii n-au inceput inca, unii au ‘cristalizat’ in mod ‘eronat’ si le e greu sa iasa de acolo…altii constientizeaza…totul e minunat in aceasta iluzie uriasa, in care e aproape imposibil sa nu te identifici cu ceva, oricat de mic…
Si daca tot o faci, atunci fa-o cu ‘pozitiv’. Cu speranta, compasiune, bunatate, entuziasm – cu vibratii inalte – cu manifestarea fizica a cat mai multor lucruri pentru tine si pentru ceilalti. Ramanand mereu in deschiderea caii neutre, de mijloc, recunoscand atat iluzia cat si frumusetea de a te juca in ea…
                                                    (Marius Stan)
