Sa ne cultivam 'abilitatea de a zbura' cat mai mult, in anul care vine. Sa ne reinnoim celulele, gandurile, emotiile, viziunile inalte in armonie cu natura si cu legile ei. Si sa dobandim puterea de a duce lucrurile bune la bun sfarsit pentru noi, pentru oameni si pentru univers.

Am scris despre acestea in articolul de pe Empower.

Probabil ca v-ati fi asteptat la un alt titlu de articol la acest final de an – unul cu o tenta mai ‘pozitivista’. Dar stati linistiti – e vorba de suficienta energie pozitiva – insa ‘reala’, nu ‘iluzorie’.

Sa incepem, dragii Mosului, cu o poveste – pe care o gasiti aici. Stiu, e lunga – insa poate ar fi bine sa o cititi, macar pe sarite (inceputul si sfarsitul sunt mai importante) intrucat e esentiala pentru scopul discutiei noastre.

Nu, nu e vorba de Iisus si crestini – ci despre ceva asemanator : adevaratii conducatori ai planetei, cei ‚superiori’ si noi, omenirea, ‚specia inferioara’ condusa.

Sunt multe dovezi care atesta ca nu suntem stapani la noi acasa. Cat de important e acest lucru, pentru viata noastra de zi cu zi, ramane fiecaruia de estimat. Personal, consider ca e important doar pentru a-ti cunoaste adevaratul loc in lumea din care faci parte – si mai putin important pentru calea ta interioara, acolo unde pasesti doar prin efort propriu si unde toate conceptele mentale despre lumea reala exterioara dispar.