Uneori (din ce in ce mai rar) stau sa ma uit la situatia de pe planeta si ma minunez. De pomana, insa.
Am cam renuntat sa ma ‘agit’ cu privire la evenimente nationale sau mondiale, politice, economice, sociale etc. Am scris 2 ani despre asta…imi dau seama ca intr-un fel e inutil. Faptul ca spui ceva (ce poate fi adevarat) nu inseamna ca situatia se va schimba. Sunt mii si mii de persoane din toata lumea care scriu, vorbesc, incearca sa schimbe ceva – si partial reusesc. Dar la nivele inalte e aproape imposibil sa ajungi.
La unul din articolele mele recente de pe Empower am primit un comentariu care sintetizeaza esenta lucrurilor pe planeta (desi era vorba doar de companii acolo, insa se poate extinde peste tot). In esenta, ideea era ca la nivele inferioare poti provoca o schimbare, nu extrem de semnificativa, insa benefica pentru cei de acolo. Insa cand doresti sa promovezi schimbarea pozitiva catre varf, vei fi blocat. De catre persoane cu o altfel de viziune, mult mai ingusta decat a ta, asupra vietii. Si care duc natiunea, compania, organizatia de orice fel catre auto-distrugere, desi nu-si dau seama, in ciuda tuturor ‘semnalelor’ venite de la oamenii ce incep sa se trezeasca si sa vada situatia reala…
Intotdeauna va exista o confruntare intre aceasta mare masa de oameni care incepe treptat sa se trezeasca si asa-zisii ‘lideri’, varfurile ce ne conduc in politica, economie, administratie etc. Modul in care ei vad lucrurile e mult diferit…si afirmatia lordului Acton de acum mai bine de 100 de ani este inca valabila…”Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe in mod categoric. Oamenii ‘mari’ sunt aproape intotdeauna rai”.
Pe planeta asta e aproape imposibil sa ajungi intr-o pozitie de conducere inalta, in orice domeniu, fara a plati un pret. Cel al propriei dezumanizari. Al distrugerii, ‘spalarii’ creierului si transformarii tale dintr-o fiinta umana care simte intelegere, compasiune, dorinta de intr-ajutorare intr-un ‘robot’ lipsit de empatie, ‘programat’ sa urmareasca bani, faima, putere de dragul drogului puterii.
A, e adevarat, sunt si lideri autentici…putini la numar, insa sunt. Majoritatea insa sunt fie roboti fara suflet, fie, culmea, ceva mult mai ‘pervers’. Lideri care cred despre ei ca sunt ‘buni’, ca deja stiu si fac ceea ce trebuie, ca nu mai au nevoie sa invete si altceva, sa se transforme cu adevarat in ceea ce ei cred despre ei ca deja sunt…
Sunt unii care stiu ca sunt ‘rai’. Iar altii care sunt ‘rai’ dar au impresia despre ei ca sunt ‘buni’. Iar cand folosesc expresiile ‘rai’ si ‘buni’ nu o fac in mod absolut – ci doar privite intr-un singur context. Cel al intregimii vietii, al constiintei universale identice pentru toti, al compasiunii si unitatii tuturor fiintelor umane si a naturii. O constiinta despre care ei nu cunosc aproape nimic.
Da, privit in context strict economic si politic, ‘conducatorii’ din aceste domenii au impresia ca fac ceea ce trebuie. Se straduiesc sa conduca o natiune, o companie, o organizatie asa cum cred ei mai bine (nu vorbim de cei care doar ‘fura’ ci de cei care chiar vor sa faca ceva). Insa daca nu te ridici la contextul cel mai inalt posibil, cel universal, si actionezi pe scara limitata…prea multe nu vei reusi. Decat sa prelungesti suferinta altora si propriul orgoliu ca deja stii si faci – ceea ce este auto-destructiv…
Se va schimba vreodata situatia ? Vom reusi noi, cei ‘mici’, sa ajungem cu adevarat la sufletul, la constiinta celor ‘mari’ ? Ar trebui macar sa incercam – sau sa-i lasam asa ‘dezumanizati’ pentru tot restul vietii lor ? Ar trebui sa ne pese de ei – si daca da, de ce ? Din motive pur egoiste – ca vom schimba noi ceva pe scara mare, ca vom fi ‘cineva’ ? Ca l-am transformat pe marele lider X si uite ce chestii bune s-au facut apoi ? Si daca avem alte motive, altruiste, incercam si reusim …? Sau nu conteaza ?
Sau ar trebui sa lasam lucrurile asa cum sunt si sa ne ocupam doar de noi si de cei ce ne permit sa ajungem la ei ? Si chiar daca schimbarea nu e semnificativa, sa ne multumim cu ea ? Si sa ne bucuram de ceea ce se petrece ? Oare e suficient pentru a preintampina un dezastru de proportii, care e aproape inevitabil, la care putini sunt pregatiti emotional sa faca fata ?
Mintea pune tot felul de intrebari…sinele interior stie insa calea deja…
(Marius Stan)
