….dar cu totii ne comportam ca si cum am sti care e realitatea in privinta a orice. Acest lucru era numit de catre Gurdjieff ‘identificare’. Este atunci cand lasi gandurile, emotiile, convingerile, personalitatea sa reprezinte ‘cine esti’. Este atunci cand iti limitezi Sinele la ‘fiinta muritoare cu o singura viata’ care crezi ca esti.
Realitatea pare a fi cu totul alta, mult mai inalta – asa cum au descoperit inteleptii din vechime si cum o confirma acum si stiinta moderna. Si totusi, de ce pretindem ca stim, credem cu sinceritate ca stim, cand de fapt aproape tot ce stim reprezinta ceea ce ni se spune de catre sistemul social si istoria oficiala ? Pur si simplu pentru ca asa este creierul nostru programat inca din copilarie.
Noi nu gandim cu mintea nostra, ci cu mintea sistemului. Facem parte din el, cumparam ce ne spune el, inghitim ce ne serveste el. Ne multumim cu viata pe care ne-o ofera, fara a-l pune serios sub semnul intrebarii. Chiar si cei care critica sistemul fac parte din el, fara a-si da seama. Nu stim mare lucru cu adevarat in afara de ceea ce ni se ofera.
De unde aceasta situatie ? Iata o scurta explicatie gasita pe un forum (multumesc autorului) :
“1.Istoria o scriu invingatorii....prin urmare ea nu poate fi decat falsa, urmand calea subtil aleasa de catre invingatori pentru controlul societatii in interesul lor.
2.Daca istoria este falsa...adevarul a fost, este si va fi ascuns maselor.
3.Orice om care incearca prin ideile si cercetarile lui sa descopere adevarul, este subtil marginalizat, nefiind in concordanta cu marea majoritate (a creierelor spalate)...
4.Omul a fost creat cu un singur scop...acela de a fi sclav...al cui ?...asta ramane sa descopere fiecare.”
Dur, dar foarte real. Real nu in sens absolut – ci in sensul ca reprezinta un punct de vedere bun de la care sa pornesti o dezvoltare interioara. Ca orice punct de vedere, el poate fi imbunatatit si se pot gasi si partile pozitive ale acestui ‘proces istoric’, bineinteles.
Cu toate acestea, sunt inca putini cei ce vor reflecta cu seriozitate asupra celor 4 idei. Priviti numai cat de la moda este expresia ‘teoria conspiratiei’. Cand aud ca cineva o foloseste (in scris sau vorbit) imi dau seama ca acea persoana nu gandeste cu mintea ei referitoare la acel subiect, ci cu ‘mintea sistemului’. Cand gandesti singur realizezi ca nu exista teorii, ci doar conspiratii (am mai scris despre asta - iata si aici ceva foarte tare referitor la istoria ascunsa !). Dar pentru a accepta asta e nevoie de un anumit grad de maturitate emotionala si spirituala. Pentru ca in masura in care e adevarat ca exista conspiratii, la fel de adevarat e ca fiecare, in cele din urma, e ‘co-creator’ la existenta acestei situatii. Si doar el are puterea si responsabilitatea de a iesi din sistem.
Intr-un fel oamenii nu sunt de condamnat. Este destul de dificil sa accepti ideea ca pot exista pe pamant si in univers fiinte atat de crude, de lacome, de violente, de lipsite de compasiune incat sa distruga efectiv vieti omenesti, fara nici o remuscare, pentru a-si atinge scopurile. Cu toate acestea, nu e nevoie sa privim la filmele care ne prezinta o astfel de realitate (poate exagerata in raport cu vremurile). Privind in jur vom gasi exemplele necesare pentru a intelege un lucru. In Univers, aspectele bune si rele, constructive si destructive se gasesc in proportii egale ca si forta la orice nivel. E o continua confruntare – si astfel Totul evolueaza.
Bineinteles ca nici acest lucru nu il ‘stim cu adevarat’ – e doar o presupunere bazata pe observarea vietii si a universului cu mintea umana. Daca e adevarat sau nu, din punct de vedere ultim, nu vom sti niciodata…Nimic nu e cert vreodata…insa, ca si fiinte umane, avem nevoie de niste repere pe care le numim ‘adevaruri’, ‘certitudini’ – altfel nu ne putem defini ca individualitati. O fi ‘bine’ sau nu…putem doar sa invatam din experienta civilizatiilor mai avansate. Si poate intr-o zi va exista un ‘first contact’ direct…
(Marius Stan)
