- Ce crezi, prietene, daca ar fi o casa cuprinsa de foc, si o sluga ar alerga sa destepte pe stapan „Scoala, stapane ! Fugi ! Arde casa ! Grinzile sunt in flacari si acoperisul sta sa cada” - si stapanul i-ar raspunde atunci „Du-te, iubitul meu, si vezi daca afara ploua, ori este furtuna, sau daca este luna frumoasa, numai asa voi iesi afara”.
- Cum sa raspunda stapanul in felul acesta, cucernice ? Caci sluga a strigat nelinistit :”Fugi, stapane ! Arde casa ! Grinzile sunt in flacari si acoperisul sta sa cada”.
- Negresit, ar trebui sa presupun lucrul acesta, cucernice, fiindca altminteri nu s-ar putea intelege cum sa dea un raspuns asa de smintit.
- Ei, pelerinule, umbla ca si cum capul tau ar fi cuprins de flacari ! Fiindca arde casa ! Si care casa ? Lumea ! Aprinsa de ce foc ? De focul poftelor, de focul urei, de focul orbirii. Lumea intreaga este mistuita de flacari, lumea intreaga este innegurata de fum, lumea intreaga se cutremura.”
(Karl Gjellerup – Pelerinul Kamanita)
Lumea intreaga e in criza. Nu economica – ea e doar o consecinta. Radacina crizei este, insa, de ordin moral si, mai ales spiritual. Nu e vorba de ceea ce oamenii au facut si fac. Ci de ceea ce oamenii au fost si sunt.
Si adevarul e ca, la cele mai inalte nivele responsabile ale crizei, oamenii au fost si sunt condusi inca de natura lor malefica. Lordul Acton spunea inca de acum 120 de ani „Puterea are tendinta de a corupe, iar puterea absoluta corupe in mod categoric. Oamenii ‘importanti’ sunt aproape intotdeauna rai.“ „Partea intunecata a Fortei“ (ca sa preluam o expresie din ‚Razboilul Stelelor’) e puternica pe aceasta planeta. Si in nici un caz nu slabeste acum, asa cum multi au senzatia, doar pentru ca se apropie 2012. Ba chiar dimpotriva.
Lumea e cuprinsa de foc…si putini iau in serios gravitatea situatiei. Majoritatea sunt prea ocupati cu grijile de zi cu zi pentru a ‚cugeta’ la problemele globale. Ei reprezinta marea masa de ‚roboti’, fideli executanti ai programului setat in genele lor de mii de ani : „te nasti, cresti, inveti, muncesti, faci copii, imbatranesti si mori.” De aceea, nu e de mirare ca atunci cand li se aduce la cunostinta o alta realitate, primul impuls este de negare, ridiculizare si chiar opozitie violenta.
Imaginati-va urmatoarea situatie : mergi pe trotuar si vezi pe cineva trecand strada. De el se apropie o masina in viteza, pe care el nu o observa. Ce faci ?
Poti sa strigi la el „Fereste-te, ca vine o masina”. Sau poti sa nu faci nimic si sa nu-l avertizezi, sa lasi masina sa-l loveasca, desi o observi. Sau, cine stie, poate iti inchipui ca ai vedenii si ca de fapt nu se apropie nici o masina, ti se pare tie doar, asa ca mai bine sa nu deschizi gura ca te faci de ras si il ‚alarmezi’ pe bietul om degeaba.
La fel se aplica si in cazul situatie de pe glob. Vremurile foarte grele (masina) se apropie de noi. Iar cei care observa asta (trecatorii) au 3 optiuni : sa strige cat ii tine gura „atentie, se apropie ceva periculos” ; sa taca, desi observa ; sa nu zica nimic pentru ca, poate doar li se pare lor ca e pericol - poate ca in realitate nu e nimic si daca tipa, se fac de ras si alarmeaza lumea degeaba.
Eu fac parte din prima categorie de ‚trecatori’. Si ca mine, multi, multi altii care observa si striga. Doar atat putem noi face – nu avem cum sa oprim masina sa-l loveasca pe cel de pe strada. E alegerea lui sa ne auda si sa fuga din calea pericolului sau sa ne ignore, pretinzand ca el nu vede nici o masina.
Intr-un fel, criza e de partea noastra. Multi incep sa se trezeasca si sa vada ca nu avem vedenii – chiar e un pericol ce se apropie. Si chiar e nevoie sa vorbesti si despre astfel de lucruri mai putin placute (conspiratii, cutremure, dezastre, secrete, coruptie, influenta fortelor non-fizice malefice etc etc). Altfel, oamenii ar fi precum stapanul din mica povestioara de mai sus. Ar trai intr-o dulce visare ca nimic nu se intampla, criza se rezolva de la sine si totul va fi bine, iar sluga se inseala. Nimic mai departe de realitate…
E nevoie sa constientizam si partea intunecata a lucrurilor, fie numai si din motivul psihologic potrivit caruia oamenii se motiveaza mai bine ca sa scape de pericole, sa evite raul, decat ca sa se indrepte catre ceva bun pentru ei. Sunt inca multi (indeosebi cu ceva cunoastere spirituala) care spun ‚Nu va concentrati pe rau, ca il atrageti’ si, ca atare, ignora total orice informatii despre pericole. Nu mi se pare o atitudine prea inteleapta – constientizarea partii destructive nu inseamna ca te concentrezi pe ea, ci ca ii recunosti existenta si iei masuri pentru a-i indeparta efectele. A sta visator ca te ajuta Doamne-Doamne si ingerasii si o sa te fereasca de dezastre, cip-uri sau altele fara ca tu sa nu faci nimic…nu prea merge. Stiti cum e, Dumnezeu va avea grija de magarul tau, dar mai intai leaga-l de un copac…
Da, e adevarat ca din punct de vedere absolut ‚binele’ si ‚raul’ nu exista – ci doar continua evolutie a constiintei. Am folosit acesti termeni in sens relativ, contextual la situatia de pe pamant – mai mult ca si ‚constructiv’ si ‚destructiv’ pentru viata noastra. Pana cand vom iesi pe deplin in afara mintii, avem nevoie atat de ‚raul’ care sa ne impinga din spate prin gravitatea sa cat si de ‚binele’ care sa ne atraga prin promisiunea implinirii sale. E ca un mecanism interior de motivatie cu 2 roti – pericolul ce ne impinge din spate, implinirea ce ne atrage care ea. Tinand cont de amandoua, prindem viteza necesara pentru a merge pe drumul destinului nostru individual si colectiv.
In 3-4 ani vom trai multe…Sa ne pregatim !
(Marius Stan)
