Deci – am remarcat ca se dau de la buget catre biserici bani mai multi decat pentru sanatate si educatie, conform unor ratiuni electorale. Oarecum de inteles, avand in vedere mentalitatea “noi ne facem ca ii votam pentru ca ii apreciem ‘crestineste’ iar ei se fac ca le pasa si lucreaza pentru noi “.
Bineinteles ca nu e nimic crestinesc in aceasta schema. E o ipocrizie de ambele parti. Din partea noastra, oarecum de inteles : noi ii votam pe cei ce sunt pusi pe lista si nu avem nici o posibilitate de a-i vota pe cei care poate chiar ar merita – intrucat acestia nu ajung aproape niciodata pe lista ! Din partea lor…fiecare cu propria sa constiinta…
E o situatie care se perpetueaza de la sine intr-o societate robotizata. Nimeni nu ‘face’ aproape nimic intrucat, cum spunea si Gurdjieff, ‘pentru a putea face trebuie mai intai sa ai capacitatea de ‘a fi’. Poate suna filozofic, insa e ceva extrem de practic : trebuie sa ai putere constienta (‘a fi’) pentru a putea schimba lucruri (‘a face’). Altfel, totul se intampla mecanic – din nou, cum spunea Gurdjieff, “in univers se ciocnesc doua comete si pe pamant are loc un razboi”. Oamenii nu ‘fac’ nimic – actioneaza mecanic, prin fiinta lor se produc simple efecte ale unor cauze universale mult mai puternice. E valabil pentru fiecare dintre noi, indiferent cat de importanti ne simtim si cat de mult avem senzatia ca noi ‘facem ceva sa se invarta’. Nu ‘facem’ nimic – ceva ‘se face’ prin noi. Avem o oarecare autonomie, putere, responsabilitate de a ne ‘crea’ viata – dar nu pe deplin (despre asta vom mai vorbi).
Insa, bineinteles, asta nu ne impiedica sa dam dovada de o alta ipocrizie – in cazul celor ce se afla la putere in orice domeniu, una maxima. Noi facem, noi dregem, noi suntem importanti etc etc – simple manifestari inconstiente ale ego-urilor noastre la fel de inconstiente. O persoana constienta ar realiza imediat ca ea, de la sine, nu face nimic – ceva ‘se face’ prin intermediul fiintei sale. Si cu cat intervine mai putin cu structura mental-emotionala (ego-ul), cu atat mai ‘perfect’ se face acel lucru, in conformitate cu destinul sau…
Acum, priviti aceasta planeta si spuneti : ne indreptam catre un destin creat de constiinta colectiva a miliardelor de ego-uri umane ? Sau catre unul creat de ‘contrapartea’ ego-ului (fiinta interioara constienta) ? Raspunsul, evident, este la mijloc – o varianta combinata a celor doua. Unde se va inclina balanta pe termen lung, depinde de mai multi factori…si vom mai vorbi despre asta.
Dar haideti ca ne-am luat cu una si am ajuns la alta. De fapt intentionam sa vorbesc despre o alta maxima ipocrizie aici – dar vad ca am dat in alte consideratii spirituale (bune si astea, fara discutie…macar am mai constientizat un alt tip de ipocrizie – cea a importantei de sine…)
Deci – voiam sa vorbesc despre ipocrizia institutiei bisericii in privinta pasapoartelor cu cip.
In conditiile in care toata lumea se astepta la o pozitie dura similara cu cea a bisericii greaca si cea sarba, pozitia ambigua – nici dezaprobatoare, nici aprobatoare - a bisericii romane pare ciudata. Doar pare – intrucat ‘nimic nu e intamplator’…
Poate cine stie, banii multi de la buget primiti doar cu cateva zile inainte de comunicatul ei oficial a determinat biserica sa ia o pozitie nu foarte ofensiva impotriva autoritatilor. Sau poate e vorba de altceva…Iata o idee foarte interesanta a cuiva pe un forum :
“In primul rand nu sunt popii cei care protesteaza impotriva cipurilor. Popii stau linistiti in biserici si isi asteapta salariile. La ordinul masonului Daniel nici un preot nu s-a implicat in campania de strangere de semnaturi ... Calugarii de la cateva manastiri sunt cei care si-au spus cuvantul impotriva cipurilor. Si daca unii nu inteleg ca toti cei care s-au implicat in mod activ in aceasta lupta anti-cip lupta si pentru libertatea lor, atunci nu-i nimic de discutat cu ei.”
Personal, nu cred ca patriarhul Daniel este mason sau ca are legaturi cu organizatii secrete (e doar parerea mea, nu am nici o dovada palpabila care sa o sustina sau sa o infirme). Ca, intr-adevar, calugarii s-au agitat mai mult decat preotii se vede cu ochiul liber – se stie ca manastirile pastreaza traditia crestina mai fidel decat bisericile. Cine a vazut in introducerea cip-ului o asemanare cu ‘semnul fiarei’ a reactionat, conform intelegerii sale – si calugarii au facut-o mai vehement, chiar daca pozitia oficiala a institutiei religioase romane nu i-a sustinut pe deplin (dar nici nu i-a contrazis pe fata).
O pozitie ipocrita, bineinteles. In conditiile in care milioane de credinciosi asteapta o reactie oficiala clara, menita sa puna capat discutiilor, temerilor, speculatiilor, cuvintele purtatorului de cuvant si comunicatul oficial au provocat mai degraba consternare si uimire. Mesajul transmis a fost mai degraba aprobator – chiar daca din comunicat nu reiese asta clar. Insa declaratia purtatorului de cuvant (eu imi voi face pasaport cu cip pentru a arata ca nu e nici un pericol) spune multe…- vedeti aici cuvintele sale si comunicatul.
Repet – pozitia oficiala nu a fost nici aprobatoare, nici dezaprobatoare – ci undeva la mijloc. Sper ca in urmatorii cativa ani, cand se va pune problema actelor de identitate cu cip si chiar a implantarii cip-ului, pozitia bisericii sa fie ceva mai clara si mai apropiata de ‘spiritul crestinesc’.
Apropo de cip-uri, o sa vorbim in curand si despre asta…si despre cateva aspecte putin cunoscute inca…
P.S. Daca mai era ceva de spus...Deci, conform BOR, cei ce protesteaza contra pasapoartelor cu cip sunt 'grupuri de presiune cu atitudini totalitare ce nu respecta hotararile Sfantului Sinod'. Ooooo...incep sa cred ca totusi e ceva putred la mijloc...am fost prea bland deci...
(Marius Stan)
