"Cand ‘vezi’ iti dai seama ca nu te mai poti gandi la lucruri asa cum le observi cu ochii. Totul este egal, si de aceea, fara importanta. Cand ‘vezi’, totul e egal. A fi victorios si a fi invins e unul si acelasi lucru. Trebuie sa depui efort, sa te straduiesti fara plangeri, fara eschivari, pana cand ajungi sa ‘vezi’ – doar ca sa realizezi atunci ca nimic nu conteaza."
Don Juan – Carlos Castaneda, “Cealalta Realitate”
Nimic nu conteaza…am mai auzit asta si in ‘Conversatiile cu Dumnezeu’ ale lui N.D. Walsch. Pana sa ajungi sa simti asta, insa…totul conteaza. Intrucat tu insuti crezi ca existi ca individualitate, si de aceea este important pentru tine tot ceea ce faci sau esti. In realitatea ultima, nu este. Dar pana acolo…
Pe acest principiu putem analiza intreaga viata. Cand suntem mici, importante pentru noi sunt jucariile. Cand mai crestem, importante devin fetele (sau baietii, dupa caz !), masinile, afacerile, politica, sanatatea, religia sau spiritualitatea, altele…Daca nu iti definesti o identitate si valori proprii, altii (mediul din jur) iti vor ‘spune’ ce e important. Pentru ei, altii, bineinteles – iar tu, in mod inconstient, te vei incadra in viziunea lor crezand ca e a ta…
Daca restrang un pic aria ajung si la articolele scrise de mine si subiectele alese pe acest site. Am abordat lucruri precum : tendinte ale viitorului, situatia de pe pamant, secrete referitoare la ET si cunoastere straveche, tehnologii de vindecare, atribute ale constiintei, cine suntem noi-in mod practic, sistemul-matrix etc. Pe Succesul Personal am scris inca de acum doi ani (cand erau inca mai putin cunoscute) despre raportul alcalin-acid, apa alcalina, medicina cuantica, memetica, universul cuantic, programarea si reprogramarea creierului, criterii de succes, etc. Am scris despre toate acestea intrucat am considerat ca ele sunt importante. Poate chiar cele mai importante lucruri din realitatea noastra relativa.
Oarecum am crezut ca ele sunt importante pentru toata lumea. Ma gandeam “cum ar putea oamenii sa nu fie interesati de astfel de lucruri ?”. Mare iluzie…De putin timp am constientizat (desi ideea o auzisem de multe ori inainte) ca oamenii nu iau hotarari rationale, realiste si nu se gandesc la ce e mai bine pentru ei pe termen lung. Ei traiesc emotional, de aceea actioneaza emotional, prin impulsuri de moment – asa ca important pentru ei e sa fie multumiti acum, sa simta ‚placere’ in viata lor, in orice mod. Daca le oferi ceva care sa-i faca fericiti acum, te vor iubi. Daca incerci sa-i faci constienti ca fericirea momentana se poate transforma in suferinta pe termen lung…te vor ignora sau chiar uri. Iar daca mai si doresti sa-i constientizezi cu privire la ce este eficient pe termen lung…chiar ca iti pierzi timpul.
Oameni nu se gandesc la actiunile lor viitoare, la ce este important sau eficient pe termen lung. Ei fac un lucru si apoi cauta un motiv, ‘inventeaza’ o explicatie care se potriveste cel mai bine situatiei respective. Toata ‘realitatea’ e o inventie asupra caruia am cazut cu totii de acord. E o poveste frumoasa pe care ne-o repetam noua insine…si care actioneaza ca un ‘tampon’ fata de lumea reala din afara mintii…Nici eu nu fac exceptie, stati linistiti…dar ma straduiesc sa ma ‘trezesc’…
Comportamentul uman nu e dictat de latura constienta. Oamenii nu-si pot explica de ce fac numite lucruri (importante sau nu) acum sau de ce sustin ca vor face ceva in viitor. Subconstientul lor ia decizia ...si partea prosta e ca acesta nu e accesat de mijloace verbale ci non-verbale. De aceea, orice as scrie, este mult mai probabil ca va fi prelucrat mai intai de subconstient , care va lua o decizie emotionala…uneori eficienta, alteori mai putin...
Asa ca oarecum nu ma mir ca lucrurile de care am scris nu mi-au adus inca o audienta extrem de mare (de genul comentarii largi, discutii, forumuri, grupuri etc). In plus, nici eu nu sunt extrem de cunoscut ‘pe piata’, iar subiectele abordate tin oarecum de un alt nivel al vietii, inca putin accesat de masele de oameni. A, daca m-as fi axat pe : cum sa castigi mai multi bani, cum sa atragi relatii de cuplu extraordinare, cum sa ‘motivezi, persuadezi, manipulezi’, cum sa fii un angajat bun si sa te intelegi bine cu seful etc probabil as fi atras o categorie mult mai larga de cititori. Acestea sunt la moda acum pentru ca oamenii se definesc pe ei insisi ca fiinte sociale sau corporationale. E un nivel bun, nimic de zis…dar mai e ceva pana la fiinte umane si universale. Abia atunci vor fi interesati de astfel de subiecte, plus unele inca neabordate din lipsa de cititori care sa le inteleaga profund (bine, nu ca le-as intelege eu foarte bine, dar mi-am bagat putin nasul, teoretic si practic…).
Pana la urma ce e important ? Sa faci ceva ce observi, crezi si simti tu ca ar fi important pe termen lung ? Sau sa te adaptezi la ce vor oamenii pe termen scurt ? Sa scrii despre lucruri deosebite sau despre lucruri mai marunte ? Sa te multumesti pe tine sau sa ii multumesti pe altii ?
Iata ce spune Pavel Corut in ‘Formula fericirii’ : “Trebuie sa scrii pe terenul de asteptare al cititorilor indiferent daca iti place sau nu. Trebuie sa scrii ce le place lor, ce ii ajuta sa traiasca mai bine, sa-si satisfaca curiozitati, sa se distreze, sa se relaxeze, sa se cultive etc. Placerile tale sunt neglijabile in raport cu placerile cititorilor carora te adresezi. Scrii si ceea ce nu-ti place in mod deosebit, chiar daca uneori ai repulsie – dar te autosugestionezi ca-ti plac si aceste ‘teme’, intrucat clientii au intotdeauna dreptate !”
Oarecum are dreptate. Daca vrei sa supravietuiesti sau sa avansezi in lumea noastra trebuie sa oferi lucruri de care oamenii au nevoie acum.
Pe de alta parte, sunt prea multi care ofera aceleasi lucruri…si prea putini care ofera lucruri noi. Gusturile se mai si modeleaza de catre ‘formatorii de opinii’ – daca am ramane numai la ceea ce vor oamenii ca sa se simta ei bine, n-am mai progresa deloc. Am repeta lucruri vechi si nimeni n-ar mai veni cu idei noi din cauza ‘neofobiei’.
Anthony de Mello avea o povestire care exprima cel mai bine situatia mea (si a celor ce incearca sa ofere lucruri noi) : “Un profet a venit sa-i converteasca pe locuitorii unui oras. La inceput oameni i-au ascultat predicile cu interes, dar curand s-au plictisit si n-a mai ramas aproape nimeni sa-l asculte.Intr-o zi un calator l-a intrebat : ‘De ce continui sa predici ? Nu ti se pare ca strigi in desert ?’ El a raspuns : ‘La inceput speram sa-i schimb pe acesti oameni. Astazi, continui sa strig pentru ca ei sa nu ma schimbe pe mine ‘.”
Asa ca probabil am sa continui cu lucrurile noi, interesante si eficiente pe termen lung, chiar daca “popularitatea” si “audienta” sunt mai mici. Voi lansa si niste proiecte care poate vor parea oarecum ‘inaintea vremii lor’ (si peste 2-3-5 ani multi s-ar putea sa spuna “a, pai e la mintea cocosului ca…asa…si asa…”). Ma voi si adapta la cerintele actuale, pentru ‘audienta’, “sa impac si capra si varza”. Vorba aceea, eu centrez, eu dau cu capul. Of, in ce lume complicata traim…De s-ar hotari o data oamenii ce vor, ce e important pentru ei (oricum n-o vor face niciodata…) (Ei, mai glumesc si eu…) Si oricum, vorba lui don Juan, nimic din acestea nu conteaza; sunt doar jocuri ale mintii ‘prea importante’….
(Marius Stan)
