Din ciclul “Sa pregatim populatia pentru evenimente iminente” azi va prezentam episodul ‘Asteroidul’. Locatia : National TV, emisiunea ‘Miezul problemei’ cu doi invitati deosebiti : scriitorul Ion Hobana si gen. Emil Strainu (cel mai bun expert din Romania in probleme ale lumii reale exterioare– parerea mea).
Deci : se pare ca peste 21 de ani ne loveste asteroidul Apophis (ce nume ! zeul ala rau din ‘Stargate’). Nu foarte mare, dar suficient cat sa produca pagube mari. Expertii s-au adunat, comitete de ‘intampinare’, cum sa reducem impactul, ce sa spunem populatiei etc.Solutii : sa-l pulverizam (eventual cu lasere de pe Luna), sa trimitem o nava spatiala inspre el care sa-l devieze, sau chiar o nava cu echipaj uman care sa monteze niste ‘motoare’ care sa-l transforme intr-un fel de ‘nava’ auto-propulsata si sa i se schimbe traiectoria…si altele. “Armageddon” era mic copil…
(Apropo, daca-l deviem, nu cumva o sa loveasca poate o alta civilizatie putin dezvoltata din alta galaxie, peste mii si mii de ani – care ar fi fost salvata daca noi n-am fi fost atat de lipsiti de constienta unitatii universului ? Bine, asta nu inseamna sa ne sinucidem noi ca sa nu-i distrugem pe altii, ar fi o prostie, ‘culmea milei’…Oricum rasa umana procedeaza in stilul “sa lovim adversarul inainte sa ne atace, ca sa-l punem la respect” – gen ‘Jocul lui Ender’ de Orson Scott Card. Si pe acest principiu, in timp ce suntem uniti in fata unei amenintari din spatiu, asta nu va impiedica pe rusi si americani sa se atace intre ei (‘diplomatic’, bineinteles) imediat ce amenintarea dispare – cum s-a intamplat in carte. Vorba aceea, suntem oameni marunti totusi. A, si pe acelasi principiu, politicienii din Romania vor lansa Operatiunea Asteroidul in campanile electorale, promitand ca vor avea ei grija ca situatia sa fie rezolvata …cu conditia sa-i votam, normal ! Si, bineinteles, sa nu le pretindem sa faca precum Bruce Willis in ‘Armageddon’…)
Hmmm, spuneam acum vreo 3 saptamani in partea a 2-a din ‘Suntem singuri in univers ?’ ca nu se mai dau vesti extrem de rele sa nu panicam oamenii. Acum, sa spui ca exista o sansa de 1 la 10.000 (sau, hai, la 40.000) sa ne loveasca un asteroid in zona nu foarte populata Costa Rica, peste 21 de ani…e intr-adevar mai putin dur decat sa spui ca pana atunci putem fi facuti praf de Nibiru sau alte corpuri ceresti in 3-5 ani…Papa Ioan Paul al II-lea ar fi spus ca in acest secol amenintarea principala pentru Pamant nu vine de pe Pamant, ci din spatiu. O fi stiut el ceva cu profetia nespusa de la Fatima…Noroc ca ne salveaza 2012 (hihihi).
Deci, ca de obicei, mult zgomot pentru nimic. De ce spun asta ? Pentru ca in lumea reala astfel de lucruri nu se intampla. Ele se intampla doar in filmul proiectat prin mass media pentru populatie, sa o tina ocupata cu ceva. Le pui copiilor desene animate iar tu, ca adult, te asiguri ca, intrucat le place, stau cuminti. In timpul asta, tu iti vezi de ale tale. Noi avem niste desene animate de mii de ani…
Nu inseamna ca asteroidul nu exista si ca nu se indreapta spre Pamant. Doar ca, extrem de posibil, data impactului, probabilitatea, eventuale pagube etc sunt ‘un pic’ diferite de realitate. In plus, lumea uita (sau nici macar nu are, sau nu crede, informatia) ca NU SUNTEM SINGURI PE PAMANT. Nu am fost, nu suntem si nu vom fi mult timp de acum incolo. Stiti cum e…iti lasi copiii sa se joace cu jucarii la gradinita, dar, ca si parinte sau educator, ii supraveghezi. Si daca apare un pericol, iei masuri sa nu-i afecteze. Fie deloc fie, daca vrei ca ei sa invete totusi ce e pericolul si cum sa se lupte cu el, ii lasi putin…
O informatie din lumea reala pe care n-o veti gasi in ‘film’ : se spune ca dupa explozia din 1986 de la Cernobal, o nava a venit deasupra reactorului si a absorbit cca. 95% din emisia radioactiva. Numai cele 5% ramase in atmosfera au creat distrugeri si pierderi omenesti mai mari ca Hiroshima…Daca ‘parintii, educatorii’ nu ar fi indepartat cea mai mare parte a pericolului, ‘copiii’ s-ar fi ranit rau de tot, cu boacana pe care au facut-o ei insisi. Cu asteroidul va fi la fel…daca mai avansam in Constiinta, poate nu ne va lovi deloc. Daca vom ramane limitati, s-ar putea sa i se ingaduie sa ne loveasca un pic, sa ne mai trezim – ca o bataita pe care i-o dai copilului la fund nu cu violenta sau rautate, ci cu blandete ca sa-l constientizezi.
Acuma...ce va fi vom vedea. Noi sa ne vedem de evolutia personala si sa facem lucruri bune pentru noi insine, pentru oameni si pentru extinderea Constiintei pe pamant.
(Marius Stan)
