Sunt convins ca ati observat un anumit tipar in comportamentul oamenilor : cand primesc ceva important pentru ei, au tendinta de a “returna favorul”.
Nu conteaza ca e vorba de un obiect, serviciu sau idee (toate considerate ‘semnificative’ de catre primitor). Ele vor fi intoarse celui ce le-a oferit –in masura importantei acordate favorului.
Se practica la toate nivelele…in mod ‘fals’ sau ‘sincer’. Cel mai cunoscut moment ‘propice : ziua de nastere. Bogatasi care fac schimb de cadouri de mii sau zeci de mii de euro (valoare ‘echivalenta’) din ‘obligatie’, “sa nu-si faca obrazul de rusine”, pentru ‘pastrarea aparentelor de prietenie’ (a se citi interes de afaceri...).Oameni simpli care ‘fac schimb’ de obiecte fara valoare comerciala dar cu incarcatura sufleteasca puternica…
Saptamana trecuta am auzit (de 2 ori, la 2 mini-cursuri ale lui Andy Szekely) o poveste reala. Foarte pe scurt, ea suna asa : in 1972 campionul mondial la sah, americanul Bobby Fischer a ales sa dispute “meciul secolului” cu rusul Boris Spassky in capitala Islandei, Reikjavik – lucru ce a adus aceasta tara in atentia lumii. Peste 33 de ani, in 2005, Islanda a fost tara care s-a oferit sa-i acorde azil politic lui Fischer, devenit indezirabil in SUA ca urmare a criticilor aduse administratiei Bush.
Reciprocitate la cel mai inalt nivel…
Reciprocitatea e ceva ce se intampla practic automat, fara nici un efort. Nu stai prea mult sa te gandesti “Oare sa fac si eu ceva pentru X, daca tot m-a indrumat undeva si asta a salvat viata copilului meu ?”. Sau “Oare sa-mi bat capul sa-l ajut pe Y, care acum cativa ani m-a ajutat sa scap de un faliment absolut dezastruos ?” Nu e nevoie neaparat de astfel de contexte deosebite. Omul stie instinctiv ce are de facut, indiferent de situatie...
De unde avem oare aceasta tendinta de a raspunde ‘binelui cu bine’ ? (Acuma, intrucat nu exista padure fara uscaturi sunt si exceptii de la regula, bineinteles, ca in orice ‘civilizatie’…). Sau ‘raului cu rau‘ ?…vezi celebrul ‘ochi pentru ochi si dinte pentru dinte’…tot un fel de 'reciprocitate' e…de nedorit insa).
Deci…de unde ne vine acest impuls in interior ? Fie ca vine in mod fortat, din obligatie sau in mod natural, din dorinta sincera, este aproape de necontestat ca fiecare dintre noi il simtim. E oare o parte din modul in care comunitatea ne programeaza inca de mici ca si ‘fiinte sociale’ ? Sau e o parte innascuta din noi insine, ca si fiinte umane si mai mult de atat ?
Raspuns ‘realist’: a doua varianta. Uitati-va in natura cum reciprocitatea functioneaza intre plante, copaci, pasari, animale…si chiar oameni. Veti spune poate ca nu e acelasi tip de ‘reciprocitate’ ca cele de mai sus…poate, dar e mai mult de atat, e ceva mult mai apropiat de ‘realitatea universala’. E vorba de sincronicitate, de sincronismul in care functioneaza galaxiile, astrele - universul din care face parte si micuta noastra societate pamanteana. O societate care ne-a transformat in ‘fiinte sociale’ supuse multor legi limitate, facandu-ne sa uitam cine suntem noi cu adevarat si care sunt legile interioare conform carora functionam ca parti ale universului.
Reciprocitatea in societate ca extensie a sincronicitatii din univers ? Probabil… (si daca veni vorba de sincronicitate, Deepak Chopra a scris o carte extraordinara, “Synchrodestiny”…poate se gandeste vreo editura sa o publice).
(Marius Stan)
