Cand spui Pitesti spui automat Dobrin si Dacia. Acum Dobrin nu mai e printre noi…
Nu l-am vazut niciodata jucand pe stadion – tata mi-a povestit despre el…plus ce am citit si vazut la TV…mare fotbalist si mare caracter.
Un lucru extraordinar si oarecum ‘paranormal’ legat de el – o intamplare de putini stiuta, care a fost revelata acum. Modul in care cariera si viata lui au fost influentate in mod dramatic de un eveniment nefericit.
“M-am gandit ca imediat ce ma intorc de la Cozia sa trec pe la tata, care era grav bolnav, sa il incurajez. Luat de val, nu mai eram foarte atent la drum si am cam calcat acceleratia, iar apoi am vrut sa-l depasesc pe unul care abia mergea. Nu am calculat bine distantele si m-am trezit in fata cu un ditamai camionul incarcat cu lemne, care venea din sens invers. Nu am avut timp sa fac stanga, dreapta, nu aveam unde sa ma bag, am incercat sa franez, insa era tardiv... Ne-am lovit frontal, am intrat cu Dacia sub camion, am crezut ca vom muri cu totii. Dupa cateva secunde de groaza, mi-am revenit, am priceput ca inca sunt in viata si am iesit dintre fiare. Spre bucuria mea, i-am vazut si pe lautari strecurandu-se afara si m-am linistit: nu omorasem pe nimeni. Dumnezeu ne-a tinut in viata, pentru ca masina era distrusa. A fost o minune!
Pe drumul spre Cozia ma tot gandeam la tatal meu si la boala de care suferea. Eram foarte atasat de el, cu toate ca nu prea venea pe la meciurile mele - muncea, avea problemele casei pe cap... Acum ma gandeam sa trec sa-l vad, pentru ca abia venise de la spital. Am fost distrus cand am aflat ca decedase in aceeasi dupa-amiaza si - fatalitate - exact la aceeasi ora, 18:45, la care eu ma izbeam cu Dacia de camion. Era sa murim amandoi in acelasi timp. Eu am scapat ca prin minune, el s-a dus la Dumnezeu, la 50 de ani!”
Nimic nu e intamplator...un eveniment sincron, o ‘cumpana’ pe care unul a trecut-o si celalalt nu....tatal care alege sa plece in locul fiului, pentru ca acesta din urma sa ajunga cineva si sa umple de bucurie inimile a milioane de oameni...
Drum bun, Gascane, in calatoria ta....
(Marius Stan)
