Responsabilitatea propriei "creatii"

Mi-am adus aminte nitelus de Ouspensky (a propos, spunem in viata de zi cu zi "DOMNUL" Popescu, Ionescu - sefului, vecinului, doctorului - dar acestor oameni care ne-au luminat si ne vor lumina vietile intotdeauna, din stiut sau din nestiut, nu-i onoram cu acest titlu... mda, poate ca nu sunt "domni", ci OAMENI)... Undeva, in "A patra cale" in orice caz, sper sa nu gresesc, dansul detaliaza ceva care m-a incredintat atunci cand am citit (prin anii ' 90) ca lucrurile nu sunt lasate chiar de izbeliste pe aceasta lume: exista in scarile ritmurilor cosmice, planetare, personale, elemente ce pot fi asemanate tonurilor si semitonurilor din gamele muzicale pe care le cunoastem si noi cat de cat; acolo, in semitonurile scarilor valorice este loc de inserare a altor "game" (schema este deosebit de frumoasa, simti ca prinde armoniile lumilor in care traim!) si acolo sunt portile subconstientului si, treptat, ale constientului nostru, de fapt al tuturor vietuitoarelor care asa se pot infrati, sub stele... Asa este loc si pentru mecanicitati, si pentru constientizari multiple, este timp pentru a face si pentru a nu face de dragul de a face, sau de frica celor ce imping de la spate, bland sau agresiv, sau de frica timpului universal ale carui raze ne spun ca timpurile sunt pe sfarsite si mai avem atatea de facut, incat lasam mecanicitatea sa ne mane de la spate... A propos, ati vazut cat de minunat se misca mainile noastre mecanic, obisnuit, ce frumos merg picioarele, se minunat se rotesc ochii pentru a capta lumina lumii?!... Dar semitonurile sunt acolo intotdeauna, ele sunt portile minunate ale inconstientului nostru - pana ce el se umple de tot ceea ce ii trebuie si apoi varsa prea-multul in constient, si omul incepe sa-si vada mecanicitatile, sa-si vada lipsa de constienta cu chiar constientul limitat pe care il are deocamdata, caci portile se deschid, si se deschid... Atunci apare poate, cred eu, constiinta lipsei de responsabilitate, apare firea invatatorului: adica a omului care invata prin el insusi cum sa invete de la tot ce-l inconjoara, si sa inteleaga ca fiecare om are aceeasi cale, nu trebuie sa fie inpins de la spate, adica sa nu i se inchida drumurile proprii in favoare drumurilor impuse de constientii neterminati dinaintea lui. Toate se fac in lumea asta, chiar daca noi suntem nerabdatori pentru ca au fost si cu noi altii nerabdatori... Putem sa deschidem cai de gandire, de contrazicere, de sfada, de reflexii... dupa cum le e firea celor din jur, sa chinuie cu intrebari doar pentru a detracta... e si aceasta o cale, din care oricine poate invata sa nu o mai faca pe viitor, caci maleabilitatea, echilibrul in exprimare nu dauneaza nimanui, dimpotriva... Semitonurile merg ca si gamele, nici nu banuim cat de departe merg ele, cum se succed la infinit, cum se deschid porti la infinit, cum avem infinit de multi pasi in urma noastra si cat de mult ne sprijim pe ei... Universurile ne insereaza scari nebanuite... fiecare suntem pe o scara si, ceea ce pare incredibil, cel mai mare criminal urca o scara pe care numai Dumnezeu o cunoaste... Chiar si numai pentru a ne ajuta pe noi sa stim ca asa ceva nu trebuie in veci sa facem... Poate relele noastre sunt ajutatori de pret, semitonurile noastre poate sunt cai de inserare a constientelor noastre recunoscute sau nu, palmele subtile pe care universul ni le ofera din cand in cand... Hm... ce-as mai avea nevoie acum de o palma si eu... poate este pe cale sa vina...

Da, Vero, asa e - poate parea incredibil ca oamenii nu il vad. Dar atata timp cat oamenii vor continua sa ramana simple masini conduse de mecanicitatea de care vorbeau Gurdjieff si Ouspensky cu zeci de ani in urma, nici nu-l vor vedea, din pacate.... Si, da, asa este - cand iti asumi responsabilitatea deplina incepi sa creezi constient orice domeniu al vietii tale...Din fericire, din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga....

Este un principiu atat de simplu, atat de real, si atat de logic, incat este incredibil ca oamenii nu il pot vedea. Da, e foarte greu sa iti asumi resposabilitatea completa a vietii tale, mai ales ca daca esti intr-o situatie de viata care nu iti place, e foarte dificil ca egoul tau sa admita ca tu esti responsabil pentru tot. Dar odata acceptata aceasta responsabilitate, poti incepe sa-ti creezi viata pe care ti-o doresti, e atat de simplu:)