V-ati intrebat vreodata cum se intampla procesul atractiei, in mod practic ? Hai sa incercam o scurta explicatie (ea poate fi si detaliata, bineinteles):
In urma interactiunilor cu mediul (necontrolate) sau a ‘practicii’ (controlate) corpul nostru fizic primeste o multime de stimuli, ce determina creierul sa secrete substante care induc stari emotionale (neuropeptide – moleculele emotiilor). Creierul face acest lucru pe baza reprezentarii proprii a situatiei din punct de vedere vizual, auditiv, kinestezic etc – plus ganduri (“harta” interioara – vom vorbi alta data mai pe larg despre ea). Combinatia de emotii creaza propriul ‘camp energetic’ (mai puternic sau mai slab, depinzand de calitatea emotiilor declansate) cu o anumita frecventa vibratorie.
Dupa cum spuneam, interactionam tot timpul cu mediul – absorbim, procesam interior si cedam energie. Cand transmitem in afara combinatia reprezentare interioara-ganduri-emotii (deci energie cu o frecventa proprie), aceasta rezoneaza cu si atrage catre noi energii si frecvente asemanatoare, alte campuri energetice : evenimente, situatii, oameni, locuri, lucruri, experiente de viata. Noi ne cream realitatea prin ceea ce transmitem in afara. Atragem catre noi, in lumea exterioara, o reflectare a ceea ce ‘intretinem’ in mod predominant in lumea interioara. Deci evenimentele, situatiile, oamenii, locurile, lucrurile, experientele de viata pe care le atragem catre noi sunt intr-un fel “creatia” noastra – propria experienta exterioara a starii de a fi in care suntem. Lumea noastra fizica este deci o reflectare a combinatiei starilor mental-emotionale proprii.
Ca urmare, singurul mod in care putem modifica ceva in exterior este prin a face schimbarea mai intai in “harta” interioara. Din pacate nu acesta e modul in care imensa majoritate a oamenilor vad viata. Suntem invatati de mici sa credem ca raspunsurile la probleme si schimbarile pe care le dorim in viata sunt undeva afara, si de obicei in afara controlului nostru permanent. Asa ca mereu incercam sa schimbam “ceea ce se reflecta” decat pe “cel ce reflecta”. Si ne miram ca nu prea reusim…
Asumarea responsabilitatii e un lucru mare…Dar vom vorbi peste cateva zile despre asta….
(Marius Stan)
