Taoismul e frumos atunci cand il practici , nu neaparat cand vorbesti despre el. Asa ca la aceasta sectiune nu voi scrie foarte mult – cel putin nu in viitorul apropiat, ci mai tarziu. In plus, sunt de parere ca e foarte putin folositor sa oferi informatii practice in scris. Asta intrucat oamenii le citesc, zic “ce frumos suna” si (din motive pe care le vom discuta in viitor) nu reusesc sa aplice mare lucru…La cursuri e altceva…transmisia directa si exersarea conteaza cu adevarat...
Oricum, un lucru ce trebuie spus despre Taoism este ca, la fel ca in cazul tuturor traditiilor spirituale si religiilor, informatia originala a fost ‘codificata’ – iar ceea ce a ajuns transmis peste veacuri e “un pic” diferit fata de ceea ce s-a intentionat…Uitati-va doar la Tao Te Ching si dificultatea interpretarii ei astazi. Remarcabil e ca macar se incearca interpretarea si nu luarea ei strict literal, cum se face in cazul altor 'scripturi'…dar asta e o alta poveste…
Taoistii folosesc o multime de expresii prin care incearca sa ‘protejeze’ caracterul sacru al Caii de orice forma de ‘pervertire’. Iata doar cateva expresii din doua manuscrise taoiste , “Secretul Florii de Aur” si “Cartea Constiintei si Vietii” (aparute la Editura Herald) : Elixirul de Aur al Vietii, Sala de Purpura a Orasului de Jad, Zeul Vidului Absolut si al Vietii Vesnice, Circulatia Luminii, Centrul din Mijlocul Conditiilor etc. Nu e vorba aici de lucruri ce tin de lumea exterioara. In fapt, toate conceptele taoiste desemneaza stari, conditii, locuri din trupul fizic sau energetic. Cerul, Pamantul, Apa, Focul, Lemnul etc se refera mai curand la stari ale energiei interioare decat la elementele fizice corespunzatoare. Mai mult despre toate acestea in viitor.
(Marius Stan)
